La începutul lunii octombrie 1944 murea în lagărul de la Auschwitz un mare poet, critic literar, eseist, filosof evreu francez originar din România, B. Fundoianu (Benjamin Fondane, Benjamin Wexler). Născut la 14 noiembrie 1898, la Iași, a fost fiul comerciantului Isaac Wechsler din Ținutul Herța. A început să colaboreze încă de la 14 ani la diverse reviste românești și evreiești. Dar adevăratul debut poate fi considerat doi ani mai târziu în revista de orientare simbolistă și modernistă Viața nouă, editată de Ovid Densușianu.

În 1923 se expatriază, stabilindu-se la Paris, dar păstrează legăturile de prietenie cu scriitorii români și publică constant în revistele de avangardă din România. Astfel publică în revistele avangardei Integral, Unu, Contimporanul. De altfel, unicul volum de poezii publicat în timpul vieții și dedicat „virtual” lui Ion Minulescu, „primul clopotar al revoltei lirice românești”, intitulat „Priveliști”, îi apare în 1930, după plecarea din țară.

2 voturi

Încarc...

Publicat de boris marian in Articole
Comenteaza! »

Fabrizio Caramagna, născut la 20 septembrie 1969, la Torino, în Piemont, Italia, este un scriitor de aforisme. Este licenţiat în Literatură italiană la Universitatea de Litere şi Filozofie din Torino, cu o teză despre poeziile inedite ale lui Guido Gozzano, poet crepuscular de la începutul anilor 900. În ultimii zece ani se dedică literaturii aforistice (forme de limbaj aforistic, paradox şi inversare), încercând să constituie o istorie a aforismului contemporan european. În decembrie 2009 publică volumul „Contagocce”, care conţine o selecţie de aforisme inedite, fiind prima sa publicaţie de acest gen. În curând, o selecţie din aforismele sale, va fi tradusă în limba sârbă. În ianuarie 2010, şi-a deschis un blog de literatură, cu scrieri aforistice, fabriziocaramagna.blogspot.com, şi care foarte recent a devenit aforisticamente.wordpress.com.

42 voturi

Încarc...

Publicat de Simona Enache in Aforisme, Interviuri
3 comentarii »

Scrierile lui Cincinat Pavelescu aduc dovada că şi pe vremea sa, unii dintre oamenii de cultură trebuiau să apeleze la sprijinul bănesc al semenilor lor pentru a-şi putea publica operele. Se pare însă că nu le era cunoscută denumirea de sponsorizare, anglicism apărut la noi după al doilea război mondial şi pe care n-o întâlnim în Dicţionarul explicativ al limbii române din 1975, în Micul dicţionar enciclopedic din 1978, nici în Dictionaire actuel de la langue française, apărut în mai 1995, Flamarion, ci dedus din Dicţionarul de neologisme, ediţia III, publicat în Editura Academiei, Bucureşti, 1978 de către Florin Marcu şi Constant Maneca, pagina 1014, în care este amintit doar termenul de «Sponsor s.m. (anglicism) persoană care răspunde de turişti; protector, garant.»

Abia în anul 1911, la aproape 40 de ani de viaţă şi la peste 3 ani de când era primul preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, magistratul Cincinat Pavelescu publică, în sfârşit, primul şi unicul său volum de poezii, la îndemnul prietenilor şi pe cheltuiala unui binefăcător, volum care a fost foarte bine primit.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Umor
Comenteaza! »

Am socotit potrivit ca în fruntea listei epigramiştilor beneficiari ai atenţiei lui Cincinat Pavelescu să fie cei cărora li s-au dedicat mai multe epigrame. Printre aceştia se numără, după câte am constatat, nepotul său, Mircea Pavelescu, născut în 14 octombrie 1908, când Cincinat Pavelescu avea 36 de ani, iar Ion Pavelescu – deasemeni unchi – avea 19 ani.

Anii au trecut, Mircea a crescut şi, precum cei doi unchi ai săi, a devenit poet scriind – după cum arăta G. Călinescu – «o poezie fantezistă firească şi graţioasă (Pasărea Paradisului), adevărat jurnal de bord liric, străbătut de o ştrengărească melancolie».

Ca şi cei doi unchi ai săi, Mircea se apropie de epigramă şi e de presupus că îşi încearcă pana şi talentul în catrene adresate cel puţin unuia dintre dânşii. Rezultă o luptă epigramatică în care el trebuie să facă faţă singur săgeţilor trase de cei doi versaţi şi deosebit de talentaţi înaintaşi ai săi.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Umor
Comenteaza! »

Mulţi îl cunosc ca ziarist, fiind în decursul anilor redactor sau redactor-şef al mai multor reviste şi cotidiane din Cluj-Napoca şi Craiova. Alţii îl ştiu mai ales ca scriitor de science fiction, chiar şi ca aforist şi poet. Cert este că viaţa lui Victor Martin a stat, în multe feluri, sub semnul scrisului, spre care a simţit o atracţie irezistibilă.

Prezent de ceva vreme şi pe Citatepedia, cu aforisme şi literatură SF, Victor Martin ne-a acordat recent un interesant interviu, prin care îşi exprimă opiniile despre scris şi nu numai.

3 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Aforisme, Interviuri, Science fiction
3 comentarii »

„Când Cioara era albă, a decis că soarele era prea alb.
A decis că lumina lui lucea prea albicios.
A hotărât să-l atace şi să-l înfrângă. […]”

fără voturi

Încarc...

Publicat de Dan Costinas in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »