17 decembrie 2008

Interviu cu Victor Martin

Victor MartinMulţi îl cunosc ca ziarist, fiind în decursul anilor redactor sau redactor-şef al mai multor reviste şi cotidiane din Cluj-Napoca şi Craiova. Alţii îl ştiu mai ales ca scriitor de science fiction, chiar şi ca aforist şi poet. Cert este că viaţa lui Victor Martin a stat, în multe feluri, sub semnul scrisului, spre care a simţit o atracţie irezistibilă.

Prezent de ceva vreme şi pe Citatepedia, cu aforisme şi literatură SF, Victor Martin ne-a acordat recent un interesant interviu, prin care îşi exprimă opiniile despre scris şi nu numai.

Citatepedia: Deşi sunteţi de profesie inginer, aţi început să publicaţi încă din studenţie, atât ca scriitor, cât mai ales ca ziarist, devenind rapid o meserie. Cum a apărut această atracţie către scris?

Victor Martin: Eu cred că actul de a scrie e predestinare. Nu cred că poţi scrie, pur şi simplu, pentru că te-ai hotărât să faci acest lucru. Cred că scrisul e ceva inefabil, ceva ce vine din interior. Nu-mi dau seama când a apărut atracţia spre scris; cred că e ceva dintotdeauna. Şi eu mă mir că am evoluat în acest fel şi nu în altul; actul scrisului nu poate fi programat. Inginer am fost şi nu mai sunt; societatea românească post-revoluţionară nu mai are nevoie de ingineri. Nici inginer n-am vrut să fiu; am vrut să fiu chirurg, dar n-am avut nici pilele, nici banii necesari intrării la medicină. Când cei de la ministerul învăţământului comunist l-au auzit pe tatăl meu că vreau să studiez medicina la Belgrad, cu plată, au căzut pe spate de râs. Nu public din timpul studenţiei, ci dinainte de studenţie, fiind prezent în paginile revistei studenţeşti craiovene. Acest lucru mi-a folosit la Cluj, unde am participat activ la editarea revistei „Napoca Universitară”, la concurenţă cu revista „Echinox”.

Atâta timp cât oricine se poate face ziarist şi nu există un statut clar al ziaristului, nu consider că ziaristica e o meserie. Facultăţile de ziaristică de după 1989 nu pot impune statutul de ziarist; au „profesori” ce strălucesc de amatorism. Facultăţile de dinainte de 1989 aveau profesori profesionişti, dar mai mult de ziaristică privită ca socialism stiinţific.

Iniţial, am scris câteva cărţi cu gândul să intru în Uniunea Scriitorilor. Azi, deşi am 18 cărţi personale publicate, nu mai am niciun chef să intru într-o uniune plină de textieri de muzică uşoară.

Citatepedia: Ziaristica este stimulatoare sau obositoare pentru un scriitor?

Victor Martin: Ziaristica nu este doar stimulatoare; este chiar formatoare. Să scrii, în fiecare zi, câte un articol şi, în plus, să aduci şi câte trei informaţii, e obositor, dar satisfacţia e foarte mare. E mare satisfacţie să constaţi că, în fiecare zi, eşti cu totul alt om faţă de ziua precedentă. Devii mult mai moral, înveţi să spui numai adevărul, te civilizezi, deşi eşti conştient că superi multă lume. Asta, dacă ai norocul să porneşti bine, să ai predispoziţie genetică spre adevăr, lucru ce se suprapune peste participarea la o publicaţie neangajată politic sau economic. Cei ce se pun în slujba „baronilor”, mai mult sau mai puţin locali, evolueză malefic. Şi ziariştii cinstiţi, şi lichelele, dispar la fel din peisajul publicistic; pe cei răi îi desfiinţează cei buni, iar pe cei buni îi desfiinţează cei răi. În ziaristică, viaţa e mai mult sau mai puţin scurtă.

Citatepedia: Genul literar favorit este science fiction. De ce?

Victor Martin: Totul e întâmplare. La o bere, în prezenţa mea, doi prieteni discutau despre science fiction. Curios, am citit tot ce mi-a căzut în mână din science fiction. Debutul a venit firesc, nu l-am forţat, apoi am început să iubesc acest gen literar; mi s-a părut a fi bazat pe idei mai mult decât mainstream-ul. Literatura, ca şi iubirea, e obişnuinţă, dar e necesară şi o minimă chemare.

Citatepedia: Ce este de preferat pentru scris: realitatea jurnalistică sau anticipaţia literară?

Victor Martin: Orice lucru este de preferat, cu condiţia să fie făcut cu talent şi, mai ales cu înţelegere profundă a fenomenului. Abordând mai multe forme de exprimare, ai şansa să nu ajungi la suficienţă. Totul e să nu dai în cealaltă extremă, enciclopedismul, care tot o formă de suficienţă e. În jurnalism, se confundă reporterul, cel care adună ştiri, cu redactorul, cel care poate spune ceva realmente interesant. La capitolul analiştilor, pe care îi văd separat de ziarişti, trebuie să se întâmple acelaşi lucru, o disociere între datul cu părerea şi emiterea unei păreri originale, bazată pe cultura solidă.

În science fiction, ca peste tot, nu trebuie să te arunci în valuri până nu simţi că eşti pregătit. Trebuie făcută şi aici diferenţa dintre fani, care, în paranoia lor, ajung să se credă factori de decizie, şi autorii de science fiction autentic, care merge pe piaţă. Din păcate, în science fiction, ca în toată literatura şi cultura română, s-a format stratul de gheaţă al nonvalorii cu pretenţii, care nu lasă pe nimeni să ajungă la suprafaţă.

Citatepedia: În ultima vreme se vorbeşte tot mai des despre o criză a SF-ului. Cum se vede situaţia actuală din interiorul fandomului românesc?

Victor Martin: Cunosc fandomul românesc din 1972 încoace, când l-am cunoscut pe scriitorul Sergiu Fărcăşan. Am intuit că omul îi minte pe comunişti, lucru dovedit valabil când a rămas în Canada, renunţând la privilegii asigurate. Azi, fandomul românesc nu mai există în forma sa dinainte de 1989, când liantul erau banii sindicatelor. Avem doar câteva nuclee mai bine susţinute financiar; la Timişoara, în jurul editurii „Bastion”, la Bucureşti, în jurul editurilor „Nemira” şi „Tritonic”, precum şi, parţial, la Cluj, în jurul editurii „Casa cărţii de ştiinţă”.

Cunosc fandomul şi, din cauza asta, duc o luptă personală de mărire a entropiei acestuia, chiar dacă demersul meu e enervant. După asta, când totul se va recristaliza, e posibil să-şi aducă cineva aminte că am contribuit şi eu la tulburarea apelor. Caut să promovez science fiction-ul deja clasic, alţii caută să promoveze cyberpunk-ul, horror-ul, new weird-ul, fantasy-ul, postmodernismul sau hardSF-ul. Trecerea timpului aşează totul pe făgaşul firesc.

Nu avem o criză a SF-ului, ci o criză de sistem, care se răsfrânge negativ şi asupra acestui gen. Nu criza financiară de azi afectează SF-ul, ci o succesiune de crize; criza financiară din 2003 a fost infinit mai păgubitoare decât cea actuală, dar a fost bine ascunsă. Criza economică se repercutează negativ asupra tuturor modurilor de reflectare a realităţii, în toate ţările.

Mai gravă mi se pare influenţa principiului capitalist al concurenţei asupra science fiction-ului. Nivelul slab al SF-ului american se datorează în primul rând faptului că nu mai are concurenţă în Europa de Est şi obedienţei românilor faţă de tot ce e străin. Aşa am ajuns să umplem piaţa cu traduceri mai mult decât submediocre. Lucrul ăsta, plus slaba finanţare, a dus la prăbuşirea pieţei science fiction-ului românesc. Marile edituri publică traduceri slabe sau cărţi scrise de oamenii din jurul lor, care n-au nimic a face cu SF-ul. În timpul ăsta, la edituri mici, provinciale, în tiraje de nici o mie de exemplare, fără nicio reclamă şi cu o distribuţie proastă pe piaţă, se publică romane foarte bune. Cartea nu ajunge la cititor.

Sunt multe cauze ale suferinţei culturii şi literaturii, în general, şi SF-ului, în special, dar una dintre cele mai serioase este amatorismul criticii literare. Dacă eşti promovat de un critic slab, eşecul e sigur. Niciun parametru luat în calcul, mare sau mic, nu se găseşte deasupra axei „x”-ilor. Cultura urmăreşte îndeaproape evoluţia economică.

Citatepedia: Slaba promovare nu este şi din cauza scriitorilor? Nu este nevoie de o implicare mai activă?

Victor Martin: Sunt două viziuni diferite: cea socialistă, a omului multilateral dezvoltat, şi cea capitalistă, a strictei specializări. Nu am ajuns la stricta specializare pentru simplul motiv că nu am ajuns nici măcar la capitalismul primitiv al anilor ’20, din secolul trecut. Dacă am avea o instituţie serioasă a impresarului, acesta ar trebui să alerge după scriitor, să-l vâneze şi să-l propună unei edituri prestigioase. În primul rând, nu avem edituri cu adevărat prestigioase, cu oameni pricepuţi în marketing. În al doilea rând, până devine impresarul un profesionist motivat, mai durează. Singurul domeniu unde e cerinţă mai mare decât oferta e IT-ul.

Citatepedia: În acest ritm accelerat de evoluţie tehnologică, are viitor literatura de anticipaţie?

Victor Martin: Acest lucru e ciclic. Întâi au fost anticipaţiile, apoi realitatea a întrecut imaginaţia. Oamenii au început să se obişnuiască cu „evoluţia tehnologică”; au depăşit un „şoc al viitorului”. Dacă n-au început deja, în curând se vor întoarce la science fiction, la idei, la alte anticipaţii. O idee e fascinantă până la punerea ei în practică. În anii ’70, telefonul mobil era doar o idee SF.

Literatura SF îşi va reveni mai repede decât mainstream-ul, pentru simplul motiv că stiinţa evoluează foarte repede şi interesează o masă mai mare de oameni, mai ales tineri din domeniul IT.

Citatepedia: Aţi scris şi multe aforisme. Cum apar?

Victor Martin: Aforismele sunt o chintesenţă a cunoştinţelor acumulate, o explozie produsă când acestea ating masa critică. Deoarece nivelul de cunoştinţe şi experienţa de viaţă ale fiecăruia sunt foarte arbitrare, modul de a trata o idee diferă de la un autor la altul. Ideile sunt aceleaşi de mii de ani; în funcţie de talent, rostirea lor diferă, fiind mai mult sau mai puţin surprinzătoare, mai mult sau mai puţin originală. Savoarea aforismelor depinde şi de condiţiile de mediu; nu e acelaşi lucru să rosteşti o idee pe timp de ploaie sau pe timp de arşiţă. Ca scriitor, inclusiv de aforisme, depinzi foarte mult de poporul din care provii, de condiţiile în care creşti, te formezi şi trăieşti, dar şi de publicul căruia te adresezi. De-asta se consideră că aforismele englezilor sunt seci, criptice, iar ale indienilor filozofice, având fiecare publicul lor specific.

Citatepedia: Un aforism poate fi o „nestemată”, dar se poate întâmpla şi ca cititorul să nu prindă „poanta” sau să nu o aprecieze. Nu este riscant să pui o idee în doar câteva cuvinte?

Victor Martin: Cred că aforismul este apanajul celui care are ceva de spus. Şi nu numai atât; trebuie ca aforismul „să-ţi vină”, nu să-l provoci. Cititorul simte artificialul. Din ceea ce îmi trece prin cap, încerc să scriu doar ceea ce mi se pare interesant pentru cititor. Dacă reuşesc sau nu, doar cititorul poate decide. Neplăcut e că se ajunge din ce în ce mai greu la cititor. Un gând de numai o frază se pierde în oceanul de cuvinte al ultimilor ani. „Legile lui Murphy” sunt scrise de mai mulţi oameni, iar procentul de lucruri de la sine înţelese e mult prea mare; aici, coexistă banalităţile cu frânturi geniale de gând. Am căutat să elimin banalităţile; cât am putut de mult. Nu ceea ce consideră autorul a fi interesant e aşa, ci reflexia sa în oglindă: cititorul.

Citatepedia: Se poate observa o doză destul de mare de cinism în ceea ce aţi scris. Să fie din cauza activităţii de ziarist, de la contactul cu atâtea realităţi neplăcute?

Victor Martin: Am avut „mici” neplăceri cu, sper, defuncta Securitate, dar nu acesta e motivul cinismului. Cinismul meu e ereditar; sunt înscris, prin naştere, într-o linie ereditară asemănătoare cu cea a lui I.L. Caragiale.

Pe o scară de la 1 la 100, în science fiction, umorul e aproape de 1, cvasiinexistent. S-au scris şi povestiri umoristice, au fost şi filme SF cu mult umor, a excelat chiar şi Asimov în sensul ăsta, dar umorul din acest gen literar nu e perceput ca atare. Nu vei vedea niciodată un scriitor de SF umoristic, ci un scriitor de SF care a fost chinuit, la un moment dat, de umor.

Am reuşit să introduc umor în multe din textele mele. Mi-am probat umorul pe mase mari de oameni; funcţionează. Mai ales umorul cinic de limbaj. Cu oameni ca mine, orice societate e imperfectă; poate să-mi toarne miere cu găleata pe gât, nu să îmi ling eu degetele. Mulţi oameni mă consideră închis, scorţos, invidios, supărat; nu pot înţelege că, în realitate, nu sunt niciodată supărat, invidios sau supărat, ci deschis şi optimist.

Citatepedia: Care sunt planurile literare pentru următorii ani?

Victor Martin: Planul literar pentru anul 2009 constă într-un volum de aforisme, un volum de poezii şi un roman science fiction; chiar în această ordine.

SlabAcceptabilOKBunExcelent 3 voturi
Încarc...

3 thoughts on "Interviu cu Victor Martin"

  1. george spune:

    Între un textier de muzică uşoară şi un povestitor SF nu există o prea mare diferenţă.
    Aşa că autorul ar putea relua demersurile pentru a accede în Uniunea Scriitorilor.
    Cu atât mai mult cu cât autorul declară că a început să scrie cărţi cu gândul de a intra în Uniune!
    Oricum, interviul e destul de interesant. Cu mult mai interesant decât acele idei frânte, fade şi neconvingătoare, care inundă site-ul şi pe care autorul le numeşte, atât de generos, aforisme.

  2. Simona Enache spune:

    Un interviu interesant.
    Mi-a plăcut.

    Crăciun fericit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook