În vechiul Kyoto, un savant Shinto se simte distras de la rugăciune și caută să practice un ritual de purificare pentru a-și curăța sufletul. Se hotărăște să plece spre sanctuarul sacru Hie; va parcurge singur drumul, ignorând orice distragere în căutarea echilibrului, fără să se abată. Dar într-o zi, întorcându-se spre casă, aude țipete disperate de ajutor. Iseult Gillespie ne împărtășește povestea îndurării.
Ce este important pentru viața publică, și cum putem începe să o vindecăm? Michael Sandel ne oferă un răspuns surprinzător: cei care au prosperat trebuie să se uite în oglindă. El explorează felul în care „infatuarea meritocratică” îi face pe mulți să creadă că succesul li se datorează în întregime și să-i privească de sus pe cei care nu s-au descurcat, provocând resentimente și inflamând discrepanța dintre „învingători” și „învinși” în noua economie. Aflați de ce avem nevoie să reconsiderăm adevăratul înțeles al succesului și să recunoaștem rolul norocului, pentru a crea o viață civică mai generoasă și mai puțin ranchiunoasă.
Motto: „Un visător este cineva care își poate găsi calea numai sub lumina razelor lunii, iar pedeapsa lui este ca zărește zorile înaintea restului lumii.” (Oscar Wilde)
Oscar Fingal O’Flaherty Wills Wilde (n. 16 octombrie 1854, Dublin – d. 30 noiembrie 1900, Paris), scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanți de limbă engleză. Cea mai importantă operă a sa este romanul „Portretul lui Dorian Gray” (The Picture of Dorian Gray, 1891), în care găsim o ilustrare pregnantă a principiilor sale estetice. El definește rolul artistului în căutarea rafinamentului și frumosului și situează arta mai presus de viață, pentru că exprimă esența caracterelor și a fenomenelor mai fidel decât însăși realitatea.
În vălmășagul acesta al luptelor politice, în acest vălmășag în care oamenii cei mai lipsiți de cinste politică se întîlnesc în ideile cele mai năprasnice, te cuprinde deznădejdea gîndindu-te cum țara e-n veci înșelată în aspirațiile ei.
Astăzi toată lupta politicianilor noștri se reduce la o nenorocită chestie de digestie.
Alianțele cele mai ciudate, compromisurile cele mai neoneste se fac numai și numai pentru stomac, numai și numai pentru atingerea unui individ sau unei coterii pe movila bugetului.
La Rochelle, poarta atâtor amintiri de neuitat ale sufletului meu! Amintiri ce se desprind de pe turnurile medievale ce domină Vieux Port şi se tot duc până în Port de Plaisance des Minimes, zăbovind îndelung între cele două porturi pe holurile Şcolii Superioare de Ingineria Sistemelor Industriale-EIGSI, continuatoarea celebrei Şcoli Violet din Paris, care şi-a închis porţile în anul 1983.