Filosofi mari ai Antichităţii au încercat stabilirea unei corespondenţe între numere şi Divinitate (în forma ei politeistă). Adepţii lui Pitagora ajung la concluzia că totul e număr, iar cifra este raţiunea tuturor lucrurilor. Pentru pitagoricieni, numerele determină o realitate concretă, acestea identificându-se cu spaţiul. Ei acordă numerelor valori morale, punând practic bazele unei teologii aritmetice. Ca un preludiu al Trinităţii creştine, pitagoricienii socotesc cifra 3 absolut perfectă şi o atribuie zeilor.

Două milenii mai târziu, Benedict Spinoza revoluţionează monismul, scoţând practic filosofia din ceaţa gândirii scolastice. El încearcă să-şi demonstreze riguros definiţiile şi propoziţiile prin matematica vremii sale. În cele ce urmează am căutat să dau o nouă interpretare matematică unor afirmaţii fundamentale ale lui Spinoza, o redefinire a lui Dumnezeu bazată pe teoria numerelor.

12 voturi

Încarc...

Publicat de Valeriu Butulescu in Eseuri
1 comentariu »

La Editura Polirom a apătut „Gog„, considerată una dintre cele mai reprezentative lucrări ale lui Giovanni Papini.

O satiră incisivă la adresa umanităţii şi surprinzător de actuală chiar şi după trei sferturi de veac de la apariţia în 1934, în „Gog” cititorul regăseşte cu plăcere ironia muşcătoare din „Un om sfiâşit”, dublată de un umor cuceritor. Atribuindu-şi rolul de simplu traducător şi editor al acestor însemnări uluitoare ce îi sunt încredinţate întâmplător şi pe care hotărăşte să le publice cu titlul de lecţie morală la adresa societăţii moderne, Giovanni Papini introduce în scenă un personaj cu o înfătişare stranie şi un nume cu rezonanţe biblice cutremurătoare: Gog, milionarul semi-sălbatic, extravagant, care e dispus să încerce orice experienţă în stare să-i alunge plictiseala şi care îşi petrece viaţa călătorind în jurul lumii şi ascultând istoriile cele mai absurde şi mai nebuneşti.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
1 comentariu »

În continuare sunt prezentate câteva fragmente din debutul romanului „Muntele vrăjit”, aparţinând scriitorului Thomas Mann (6 iunie 1875 – 12 august 1955). Ideea pe care am dorit să o ilustrez prin această selecţie se referă la felul în care autorul de roman modern se joacă, construind şi răsturnând planurile mentale cuminţi, pe care orice lector le urzeşte în închipuirea sa pornind de la detaliile pe care i le furnizează cartea. Miza, în noile forme de literatură, este tocmai implicarea inedită a Cititorului, prin contrazicerea oricărei convenţii anterior stabilite referitor la locul fiecăruia – autor, narator, receptor – şi dinamitarea oricărei deducţii logice prea evidente în procesul de comunicare. Incipitul „Muntelui vrăjit” este, din acest punct de vedere, o lovitură de maestru.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Cărţi, Fragmente literare
Comenteaza! »

1984 – an greu din decada prăbuşirii economice, morale şi sociale a ţării noastre. An al decadei de groază din sistemul comunist. Decada de foame, frig, decădere morală şi întipărirea în mentalul unora, că furtul, mita şi şpaga, respectiv îndoirea coloanei vertebrale cu capul atingând podeaua, reprezentau valori fundamentale ale vieţii lor. Devenise mândrie pentru ei, etalarea acestui mod.

Instituţiile statului totalitar, subordonate partidului unic, contribuiau din plin la acest proces de degradare. Una din aceste instituţii vitale pentru o naţiune a fost şi este Justiţia, respectiv sistemul juridic cu componentele sale adiacente. Repercursiunile a ceea ce s-a întâmplat în acei ani se regăsesc mult amplificate şi de altă natură astăzi.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Viorel Muha in Memorii
Comenteaza! »