25 august 2009

Gog

La Editura Polirom a apătut „Gog„, considerată una dintre cele mai reprezentative lucrări ale lui Giovanni Papini.

O satiră incisivă la adresa umanităţii şi surprinzător de actuală chiar şi după trei sferturi de veac de la apariţia în 1934, în „Gog” cititorul regăseşte cu plăcere ironia muşcătoare din „Un om sfiâşit”, dublată de un umor cuceritor. Atribuindu-şi rolul de simplu traducător şi editor al acestor însemnări uluitoare ce îi sunt încredinţate întâmplător şi pe care hotărăşte să le publice cu titlul de lecţie morală la adresa societăţii moderne, Giovanni Papini introduce în scenă un personaj cu o înfătişare stranie şi un nume cu rezonanţe biblice cutremurătoare: Gog, milionarul semi-sălbatic, extravagant, care e dispus să încerce orice experienţă în stare să-i alunge plictiseala şi care îşi petrece viaţa călătorind în jurul lumii şi ascultând istoriile cele mai absurde şi mai nebuneşti.

Giovanni Papini, unul dintre cei mai marcanţi intelectuali ai secolului XX, s-a născut în 1881, la Florenţa. După ce a lucrat o scurtă perioadă ca profesor şi bibliotecar, s-a implicat într-o activitate frenetică de scriitor şi publicist, devenind cu timpul un erudit autodidact. Revenirea la catolicism şi colaborarea sa cu regimul fascist au provocat numeroase polemici, făcând din Papini o personalitate controversată a epocii sale. S-a stins din viaţă în 1956, în oraşul său natal. A debutat ca scriitor cu un ciclu de „povestiri metafizice“ şi a continuat să publice fără întrerupere vreme de aproape jumătate de secol, genurile sale predilecte fiind eseul şi romanul. Dintre lucrările sale au fost traduse până acum în limba română „Amurgul filosofilor” (1907), „Un om sfârşit” (1912), „Viaţa lui Iisus” (1921), „Martorii Patimilor” (1938), „Chipuri de oameni” (1941).