Tears For Fears a lansat albumul „The Tipping Point”. Este primul material discografic din ultimii 17 ani. Acesta este urmat de un turneu ce începe în luna mai 2022. Pitchfork, Vulture, Stereogum și alte publicații au declarat ca acest proiect este unul dintre cele mai așteptate din acest an.
Continuare »
fără voturi
Încarc...În apropierea celui mai important eveniment al creștinătății, Romfilatelia introduce în circulație vineri, 2 aprilie 2021, emisiunea de mărci poștale „Sfintele Paști 2021”, care comemorează momente cruciale din viața lui Iisus Hristos – Intrarea în Ierusalim, Cina cea de taină și Învierea.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Editura Litera anunță care sunt lecturile de top alese de cititori în anul care tocmai se încheie, atât pentru cărțile tipărite, cât și pentru cele în format digital.
„Pacienta tăcută” de Alex Michaelides este un bestseller de neegalat, considerat unul dintre cele mai fascinante thrillere psihologice din ultimii ani. Numit de critici „thrillerul perfect”, romanul spune o poveste inteligentă și șocantă despre un act de violență extrem al unei femei împotriva soțului ei și despre un terapeut obsedat să descopere motivul din spatele acestui act.
„Povestea mea” de Michelle Obama este autobiografia fostei prime doamne a Statelor Unite ale Americii care continuă să stârnească un interes viu printre cititorii din toată lumea, inclusiv, firește, din România. Cu peste 14 milioane de exemplare vândute la nivel global, „Povestea mea” rămâne una dintre cele mai admirate și dezbătute povești inspiraționale.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Albert Camus crescuse într-un mediu plin de violență. Patria sa, Algeria, fusese prinsă în conflict. Își pierduse tatăl în Primul Război Mondial. Fiind martorul devastării celui de-al Doilea Război Mondial, Camus crescuse deprimat. Care era sensul acestor eterne vărsări de sânge și suferințe? Și dacă lumea era lipsită de sens, viața noastră ar mai avea vreo valoare? Nina Medvinskaya explorează filosofia absurdului a lui Camus.
fără voturiÎncarc...
Departe de-aici, acolo unde se duc rândunelele când la noi e iarnă, era odată un crai care avea unsprezece băieți și o fată pe care o chema Eliza.
Cei unsprezece frați erau prinți, aveau câte o decorație la piept și sabie la șold și așa se duceau la școală; scriau cu creioane de diamant pe tăblițe de aur și învățau pe de rost tot atât de bine pe cât citeau. Când îi auzeai, știai numaidecât că sunt prinți. Eliza, sora lor, ședea pe un scăunel de sticlă și avea o carte cu poze care costase o mulțime de parale. Trăiau bine copiii, numai că asta n-a ținut prea mult!
Tatăl lor, craiul, s-a însurat cu o crăiasă rea și hapsână, căreia nu-i erau dragi copiii. Au putut să vadă asta chiar de la început; în palat era petrecere mare și ei s-au apucat să se joace de-a musafirii; de obicei, când se jucau așa căpătau o mulțime de prăjituri și de mere coapte, acum însă crăiasa cea nouă le-a dat o ceașcă cu nisip și le-a spus că se pot juca foarte bine și așa.
Continuare »
fără voturiÎncarc...I
De o săptămână mă aflam la Florența, alergând în toate zilele, de dimineață pân-în seară, prin deosebitele părți ale orașului, spre a vedea nenumăratele minuni cuprinse în sânul său; la tot pasul un nou lucru vrednic de laudă se arăta ochilor mei și îmi insufla un sfânt respect pentru maeștrii nemuritori care au înzestrat patria lor cu atâtea podoabe ce fac mirarea călătorilor. Când a da Dumnezeu (ziceam în mine, în fața unui monument sau a unui tablou) să avem și noi în Moldova un Raphael, un Michel Ange, ale căror produceri minunate să poată atrage ochii și laudele națiilor asupra noastră!” Dar aceste visuri mândre făceau loc îndată altor idei trezite în minte-mi prin priveliștea vreunei alte capodopere de zugrăvie sau de arhitectură ce se înfățișa ochilor mei, căci obiectele de artă sunt atât de multe în Italia și mai ales cu așa talent lucrate, încât călătorul nu mai are vreme nici să gândească, ci își simte ființa cufundată într-o mirare îndelungată și plină de plăceri. El în trecerea sa prin Italia gustă o viață nouă, necunoscută; și când iese de pe țărmurile acelui pământ poetic, atunci i se pare că s-a visat zburând printr-o câmpie îmbogățită cu toate podoabele raiului.
Într-o duminică, trecând pe piața de Domo, văzui o mulțime de echipajuri așezate în linie, în fața catedralei Santa Maria del Fiore, ce se găsește în mijlocul pieței; și îndemnat de curiozitatea de a vedea damele aristocrate din Florența, intrai în ea. Priveliștea ce mi se înfățișă mă umplu de un sentiment atât de puternic și de sfânt, că rămăsei împietrit ca statuia sfântului Ioan lângă care mă aflam. Biserica era luminată de vro câteva candele ascunse pe după coloane, încât razele lor aruncau o lumină slabă, ca glasul cel de pe urmă al unui om ce moare, și misterioasă ca sfintele taine ce se serbau înaintea veșnicului părinte. Un popor întreg sta îngenuncheat în fața altarului și cufundat în dulcea mângâiere a rugăciunii; glasul răsunător și plin de melodie al organelor zbura prin nourii de tămâie ce se ridicau în văzduh și vuia ca o harpă cerească ce părea că cheamă sufletele la pocăință. Un aer de sfințenie ce-ți răcorea inima de toată durerea domnea asupra tuturor acelor capete plecate…
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
