O relatare clasică despre inferioritate: David, un tânăr păstor înarmat doar cu o praștie, îl învinge pe Goliat, uriașul de temut. Povestea și-a depășit originile biblice pentru a deveni un simbol al victoriilor neverosimile. Dar, întrebarea lui Malcolm Gladwell este următoarea, oare despre asta este, cu adevărat, vorba în povestea lui David și Goliat?

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
Comenteaza! »

Valeriu Butulescu a participat recent, ca invitat, în plină campanie electorală, la Alicante, la Săptămâna Culturii Române din Spania. Nu s-a dus fără rost. În Aula Magna a Universităţii, s-a lansat cartea sa „Aforismos” în limba spaniolă. În discursul său, ieşind din perimetrul literar, Butulescu a lansat, puţin ironic, adică în nota sa obişnuită, o deviză curajoasă „Români fără frontiere”, preluată de agenţiile noastre de presă. Dar nu s-a prea auzit, sufocat de tumultul alegerilor. El se referea şi la aforismele lui care, iată, continuă să apară, ignorând frontierele. Dar şi la numărul mare de emigranţi români, din zona occidentală a Europei. La întoarcere, scriitorul ne-a acordat acest interviu neconvenţional.

23 voturi

Încarc...

Publicat de Marian Boboc in Aforisme, Cărţi, Interviuri
1 comentariu »

Cel mai recent film al lui Anthony Hopkins, „Ritualul” („The Rite”), a avut premiera în România pe 11 martie 2011. Filmul îl are în centru pe Michael Kovak (interpretat de Colin O’Donoghue), un tânăr student la teologie care este trimis la Roma pentru a studia ritualul exorcizării. Aflat în Roma, întâlneşte un preot neobişnuit, părintele Lucas (interpretat de Anthony Hopkins), care îl determină să descopere latura întunecată a credinţei.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Andreea Tănase in Cinema, Cărţi, Impresii despre filme, Video
Comenteaza! »

„Contra lui Sainte-Beuve” de Marcel(-Valentin-Louis-Eugène-Georges) Proust (10 iulie 1871 – 18 noiembrie 1922) a apărut în limba română la Editura Univers, Bucureşti, 1976, în traducerea lui Valentin şi a Lianei Atanasiu. Prefaţa lucrată de Marian Popa surprinde câteva idei care ajută la descifrarea textului proustian. Una dintre aceste observaţii se referă la scriitorul francez ca la „autorul unei singure cărţi”.

Într-o prezentare a acestei cărţi, Bernard de Fallois crede că Proust e omul unei singure cărţi: spre deosebire de cei care dau mai multe, repetându-se cu fiecare dintre ele, Proust a scris una singură, irepetabilă. Dincolo de „A la Recherche du Temps perdu”, activitatea proustiană este una de experimentare, de încercări pe care se vor îngriji să le popularizeze urmaşii. Ideea este posibil de susţinut; este la fel de posibil de susţinut şi contrariul ei: Marcel Proust n-a putut scrie două cărţi, dar a putut introduce o mulţime în una singură, irepetabilă în exterior, dar repetabilă în sine, prin termenii ei de structurare. Există aşadar o singură carte de Marcel Proust, în care s-ar putea introduce alte câteva cărţi recuperate din manuscrise, după cum, tot aşa de bine, din opera considerată ca atât de unitară se pot extrage câteva cărţi la fel de unitare în sine.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară, Cărţi
Comenteaza! »

Toate comentariile adăugate pe Citatepedia trebuie să respecte prezentul Regulament, astfel încât să se asigure un mediu propice scopului aceste facilităţi. Comentariile care nu se încadrează în criteriile enumerate mai jos vor fi eliminate.

1. Comentariile trebuie să fie legate de subiectul citatelor sau articolelor comentate.
2. Nu se admit comentarii care conţin un limbaj abuziv/calomnios şi atacuri la persoană. Dorim să aflăm păreri şi să discutăm idei într-un mediu decent.
3. Nu sunt permise comentarii care pun o persoană într-o situaţie de inferioritate în baza apartenenţei sale la un anumit grup social.
4. Nu sunt permise comentarii care sunt scrise integral cu majuscule, care abuzează de prescurtări sau care sunt incoerente/neclare.
5. Nu sunt permise comentarii care sunt scrise în altă limbă decât română. Pot fi incluse doar citate sau cuvinte în alte limbi, dacă este necesar.
6. Nu sunt permise comentarii simple, motivate doar de încercarea de a atrage atenţia asupra scrierilor unui anumit autor. Nu este permis ca autorul să-şi comenteze propriile texte doar pentru a încerca să le aducă în atenţie.
7. Nu este permisă adăugarea în comentarii de poezii sau alte creaţii, decât dacă au o legătură evidentă cu subiectul textului comentat.
8. Dacă într-un comentariu este inclus un citat, trebuie indicat autorul sau sursa, după caz.
9. Orice acuzaţie de plagiat trebuie argumentată.
10. Pentru a se evita confuziile, dacă un comentariu conţine o continuare alternativă/posibilă a textului comentat, trebuie să reiasă clar că aceasta aparţine celui care a scris comentariul sau altui autor, şi nu autorului original.
11. Nu este permis ca autorul unui comentariu să transmită un răspuns din partea altei persoane implicate sau să exprime o idee în numele acesteia.
12. Nu sunt permise comentarii/discuţii cu caracter personal (care nu au vreo importanţă pentru alţi utilizatori). Reţineţi că vă aflaţi într-un spaţiu public, unde tot ce scrieţi este văzut de mulţi oameni, chiar dacă aceştia nu-şi fac simţită prezenţa. Pentru discuţii private, utilizatorii înregistraţi au la dispoziţie un sistem de mesagerie.
13. Nu sunt permise comentarii care se referă la discuţii de pe altă pagină sau la persoane care au comentat pe site, dar care nu au participat la discuţia curentă.
14. Nu sunt permise comentarii care speculează despre identitatea altor persoane care comentează.
15. Nu este permis ca semnătura sau conţinutul unui comentariu nici măcar să sugereze că autorul comentariului, altul decât cei îndreptăţiţi, are un rol în administrarea site-ului. Mesajele administrative sunt semnate întotdeauna cu numele real şi complet.
16. Nu este permis ca semnătura unui comentariu să fie aleasă cu scopul evident de a crea confuzie cu privire la identitatea celor care discută.
17. Dacă autorul textului comentat doreşte să adauge un comentariu în calitate de autor, este obligatoriu să semneze cu numele său real. În caz contrar, admistratorul îşi rezervă dreptul de a face modificările necesare, pentru a fi clar.
18. Atunci când un comentariu este eliminat, e posibil să fie eliminate, integral sau parţial, şi unele comentarii care îi răspund, pentru ca discuţia să aibă sens în continuare.
19. Dacă se solicită o lămurire printr-un comentariu, fără a se preciza în formular o adresă de e-mail validă (pe care să se primească răspunsul), de regulă solicitarea va fi ignorată. Deoarece astfel de comentarii sunt de obicei în afara subiectului, sunt oricum eliminate. În mod normal, întrebările administrative se adresează în Forum sau prin formularul de contact.

Aceste reguli pot fi completate în funcţie de situaţiile care apar.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in
Comentariile sunt închise pentru Regulament pentru comentarii

Când vine vorba despre aurul greu al literaturii române, despre ceea ce numim în mod tradiţional „Epoca Marilor Clasici”, trei sunt numele pe care mulţi dintre noi le nimeresc cu uşurinţă (Eminescu, Creangă şi Caragiale), pe altul îl pomenesc cei o ţâră mai atenţi la şcoală (Slavici – cel mult ţinut în umbră din motive neimportante pentru literatură), dar pe cel de-al cincilea puţini îl asociază cu noţiunea de „mare scriitor” – Titu Maiorescu. Asta deoarece critica literară este un domeniu mai dificil de digerat, şi nu e atât de evident de apreciat valoric. Sunt câteva lucruri pe care, însă, ar trebui să le ştim despre „eminenţa cenuşie” a zorilor literaturii române (cel care ni i-a dat chiar pe Eminescu, Creangă, Caragiale şi Slavici), iar pe unele dintre lucrurile astea (cele care mi-au stârnit mie interesul) le voi ilustra folosind un extraordinar studiu critic, intitulat „Contradicţia lui Maiorescu” de Nicolae Manolescu (ediţia a doua, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973).

Imaginea pe care o avem despre Eminescu astăzi e 100% produsul gândirii maioresciene. Este, dacă vreţi, unul dintre cele mai bune exemple de creare a unei „imagini publice” fără cusur, de pe urma căreia poetul suferă, oarecum, şi astăzi.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Articole
2 comentarii »