18 decembrie 2012

Cu Valeriu Butulescu, despre principiul „Români fără frontiere”

Valeriu Butulescu a participat recent, ca invitat, în plină campanie electorală, la Alicante, la Săptămâna Culturii Române din Spania. Nu s-a dus fără rost. În Aula Magna a Universităţii, s-a lansat cartea sa „Aforismos” în limba spaniolă. În discursul său, ieşind din perimetrul literar, Butulescu a lansat, puţin ironic, adică în nota sa obişnuită, o deviză curajoasă „Români fără frontiere”, preluată de agenţiile noastre de presă. Dar nu s-a prea auzit, sufocat de tumultul alegerilor. El se referea şi la aforismele lui care, iată, continuă să apară, ignorând frontierele. Dar şi la numărul mare de emigranţi români, din zona occidentală a Europei. La întoarcere, scriitorul ne-a acordat acest interviu neconvenţional.

Valeriu Butulescu, Cătălina Iliescu Gheorghiu şi Liviu Popa, consul al României în Spania


Marian Boboc: Domnule Valeriu Butulescu, cum aţi sintetiza evenimentul de la Alicante?

Valeriu Butulescu: Sincer să fiu, invitaţia m-a bucurat. Acolo a avut loc „Săptămâna Culturală Română” şi s-au lansat două cărţi. Prima a fost „La cuerda de tender” semnată de poetul Dinu Flămând, personalitate emblematică a poeziei noastre de azi, pe care am avut onoarea să-l cunosc personal, cu această ocazie. A doua carte lansată a fost volumul meu „Aforismos”. Ambele volume au fost traduse de conf. dr. Cătălina Iliescu Gheorghiu. Ambele volume au fost redactate în ediţii bilingve (spaniolă-română).

Marian Boboc: De ce ediţii bilingve?

Valeriu Butulescu: Pentru că româna este o limbă importantă a Uniunii Europene. Pentru că în Spania trăiesc şi muncesc aproape un milion de români. Trebuie să abandonăm treptat vechile noastre complexe de inferioritate, cu privire la limba pe care o vorbim.

Marian Boboc: Ediţiile bilingve sunt mai pretenţioase…

Valeriu Butulescu: Desigur. Este un test de virtuozitate pentru traducător. Cititorii au mereu în faţă textul „în oglindă”, în ambele limbi. Oricine poate citi un anumit pasaj în limba originală, dacă o cunoaşte. Oricine poate verifica fidelitatea traducerii…

Marian Boboc: Aţi tradus multă poezie din poloneză, deci sunteţi în domeniu. Există şi traduceri infidele?

Valeriu Butulescu: Circulă o butadă, foarte spirituală, pe această temă: „Traducerile sunt ca femeile. Cele fidele nu sunt frumoase, iar cele frumoase nu sunt fidele!”. Ea se referă mai mult la poezia clasică, rimată şi ritmată, unde traducătorul este constrâns uneori de limitele limbii, obligat să facă anumite compromisuri. Aşa ceva nu se întâmplă la versul alb, nici la proză, nici la aforisme. Doamna Cătălina Iliescu, sufletul şi inima acestei cărţi, a tradus impecabil…

Marian Boboc: Cunoaşteţi limba spaniolă?

Valeriu Butulescu: Ghitara şi spaniola m-au fascinat deopotrivă, încă din adolescenţă. Le-am afectat mult timp. După mine, sunt elemente legate structural. Nu poţi pronunţa cuvântul „ghitară” fără să te gândeşti la Tarrega sau Segovia, adică la Spania şi la limba ei. În ambele domenii sunt autodidact, dar, se pare că am atins un anumit grad de cursivitate. Am folosit frecvent spaniola, în lungile mele călătorii din America Latină…

Marian Boboc: În ce ţări aţi fost?

Valeriu Butulescu: Cam în toate. Argentina. Chile, Peru, Ecuador, Brazilia, Venezuela, Columbia, Panama, Costa Rica, Honduras, El Salvador, Nicaragua, Guatemala, Belize, Cuba, Mexic. Peste tot pe unde am trecut au început să răsară aforisme, pe saituri şi prin reviste. În Quito, capitala Ecuadorului mi-a apărut chiar o carte, prin 2001, în traducerea poetului U. Estrella.

Marian Boboc: Cum s-a născut volumul „Aforismos”?

Valeriu Butulescu: Pe internet, pe www.citatepedia.ro. Autorul moral al cărţii este scriitorul Dan Costinaş, diplomat român şi traducător neobosit. Dan Costinaş s-a născut şi a copilărit la Petroşani. Asta ne-a apropiat sufleteşte, însă doar virtual, pentru că fizic încă nu ne-am văzut. A tradus din aforismele mele în catalană, a favorizat chiar, prin dna Valentina Gutierrez Prieto traducerea şi publicarea unor grupaje de aforisme în „euscara” (limba bască). La recomandarea sa, dna Cătălina Iliescu Gheorghiu, un alt spirit generos şi dezinteresat, a tradus aproape o mie de aforisme în spaniolă (castiliană). Ele au văzut lumina tiparului la Editura ECU, din Alicante, al cărei director, Jose Antonio Lopez Vizcaino a vorbit cu entuziasm la lansarea acestei cărţi.

Marian Boboc: Cine a prezentat cartea?

Valeriu Butulescu: Traducătoarea, care este şi autoarea prefeţei. Dna Iliescu, un nume de referinţă în lumea traducătorilor, dar şi un reputat filolog, a scos în evidenţă principalele teme ale aforismelor (relaţia cu divinitatea, clasa politică actuală, înfrăţirea cu natura, existenţa umană şi sentimentul tragic al vieţii). Ideile sunt la confluenţa celor spuse anterior, de criticii citaţi în prefaţă (Alex Ştefănescu, Cornel Moraru, Gheorghe Grigurcu, Dumitru Velea, Nelu Oancea, Cornel Ungureanu, Holm Fickel). S-a insistat pe forţa ironică a textului, dându-se exemple cu care auditoriul (nu foarte numeros, dar de calitate) a intrat repede în rezonanţă.

Marian Boboc: Din cine era alcătuit auditoriul?

Valeriu Butulescu: Tineri, în majoritatea lor studenţi, membri ai asociaţiei culturale „Aripi”, intelectuali. Am fost onorat de prezenţa dlui Liviu Popa, consulul României în Spania.

Marian Boboc: Bineînţeles, aţi luat cuvântul! Şi, desigur în spaniolă…

Valeriu Butulescu: Am vorbit în ambele limbi. Cred că aşa e bine la o lansare bilingvă. În finalul, rostit în spaniolă, am insistat pe latinitatea noastră. Suntem undeva la marginea hărţii geografice a latinităţii, dar spiritual, suntem departe de a fi o cultură marginală…

Marian Boboc: Am citit că aţi şi lansat un principiu: Români fără frontiere!

Valeriu Butulescu: E mai degrabă o figură de stil, decât un principiu. Spania, la fel ca şi Italia, e plină de români. Pe seama lor se spun şi se scriu multe. Dar ei, în majoritatea lor covârşitoare muncesc. Muncesc din greu. Sunt utili şi folositori. O retragere bruscă şi totală a lor din cele două peninsule ar destabiliza economiile zonei, şi aşa afectate de criză. Putem spune că acum locul lor este acolo…

Marian Boboc: Nu cumva locul lor este în România?

Valeriu Butulescu: Să fim pragmatici. Nu e momentul să ne pierdem în sentimentalisme patriotarde. Întorşi acum în România, oamenii aceia ar spori doar rata şomajului, care oricum e ridicată. Acum, repet, locul lor e acolo. Popoarele cu adevărat puternice sunt cele care au diaspora puternice. Teza se poate verifica uşor, de la anglo-saxoni la evrei. Românii din Occident câştigă, nu numai bani, ci şi experienţă de viaţă, învaţă pe viu economia de piaţă, limbi străine etc. Mulţi, astfel ies practic „din somnul cel de moarte” la care face referire Andrei Muresianu, în Imnul nostru naţional. Şi apoi, ei n-au plecat nicăieri. Sunt în metapatria noastră, Uniunea Europeană. Sunt cetăţenii ei, cu nimic mai prejos decât ceilalţi. Şi acolo, în Spania sau Italia, sunt la ei acasă.

Marian Boboc: Nu este o afirmaţie imprudentă?

Valeriu Butulescu: Deloc. Mi-am pigmentat chiar teza cu exemple istorice. Împăratul Traian, părintele poporului român a venit în Dacia direct din Spania romană. E normal ca eu, azi, urmaşul lui Traian, să mă simt bine acolo. Mă aflu pe pământul tatălui meu istoric. La fel se întâmplă cu ceilalţi români. Nu e vorba de o invazie. Mai degrabă o vizită la neamuri, ceva mai numeroasă…

Marian Boboc: În Italia aţi numit emigrarea românilor „răzbunarea lui Decebal”!

Valeriu Butulescu: Aici am fost mai reţinut. Catalonia este o provincie sensibilă la asemenea aluzii. Problema autonomiei, ba chiar a independenţei faţă de Spania e o realitate politică a prezentului. Dar nu mă dezic de ce am spus în Italia. Românii zilelor noastre au plecat spre Roma, în marea lor majoritate, la muncă, nu la furat. La furat au venit romanii în Dacia, în frunte cu părintele nostru Traian. Vă repet. Ei n-au venit la Sarmisegetuza ca să formeze poporul român, aşa cum ne învaţă istoria. Au venit să ne cucerească. Au venit la furat… Celălalt părinte al nostru, Decebal (avem doi taţi şi nici măcar o mamă!) s-a sinucis. Dar războiul nu s-a terminat. Legiuni întregi de români au invadat azi peninsula, cu acte în regulă. Contraofensivă, cât se poate de paşnică. Şi de legitimă! Femeile noastre, cu armele lor specifice, sunt irezistibile. Romanii capitulează necondiţionat, încheind, pe termen nelimitat, înrobitoare contracte de căsătorie. Răzbunarea lui Decebal!

SlabAcceptabilOKBunExcelent 23 voturi
Încarc...

One thought on "Cu Valeriu Butulescu, despre principiul „Români fără frontiere”"

  1. gore spune:

    Interviul este savuros. Se simte stofa inconfundabilă a dramaturgului. Omul e mereu pe replică, iar umorul din final este total.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook