Eu o priveam pe tânăra fată cu uimită sinceritate, ochii ei îmi zâmbeau cald, a bunătate fluidă și păreau că ar fi vrut să-mi ofere mai mult de atât. Ea era pentru mine o străină, cum și eu îi eram ei un necunoscut, dar senzația reciprocă, nedeclarată însă consimțită tacit și voit nedisimulată, era că ne știm de-o viață, probabil o alta. Mă simțeam fericit în prezența ei…
Își ținea tot timpul părul strâns, niciodată nu am văzut-o cu el despletit, doar îmi închipuiam cât de frumoasă ar fi putut arăta cu părul ei negru desfăcut pe umerii rotunzi. Simțea că o plac mult, că-mi place să fiu cât mai des în preajma ei și de fiecare dată când ne întâlneam îmi căuta privirea, îmi zâmbea anume, curat, inocent, dar nu decisiv. Aștepta să fac eu primul gest, primul pas. Era ceva mistic în surâsul ei, ceva din altă lume, o lume mult mai senină decât cea de azi, o lume pe care eu am cunoscut-o cândva, iar ea știa foarte bine lucrul ăsta. Știa pentru că și ea trăise odată în lumea aceea.
Joi, 13 iunie 2013, de la ora 17:00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” (intrare dinspre Calea Victoriei, nr. 88) are loc evenimentul de lansare a volumului „Monarhiile secolului XXI”, carte apărută la Curtea Veche Publishing şi semnată de Sandra Gătejeanu Gheorghe, Director de Protocol al Casei Regale, şi Ioan-Luca Vlad, Consilier Privat Onorific al Familiei Regale a României şi coautor al volumului “Jubileul Regelui” (Curtea Veche Publishing, 2012). Evenimentul de lansare are loc în prezenţa Alteţelor Lor Regale Principele Radu și Principele Nicolae ai României.
Capitolul 3 al cărţii „Studii şi eseuri despre epigramă”, scrisă de Geo Olteanu, şi-a propus a trata tema şi poanta epigramei, respectiv cele care – din puncte de vedere funcţional – alcătuiesc strofa epigramei.
Deşi nu există reţete clare pentru a concepe poante şi pentru a le îmbrăca cu o temă, este foarte utilă o anumită sistematizare a noţiunilor teoretice pentru oricine doreşte să scrie epigrame de calitate. De fapt, studiul acestor noţiuni poate chiar da idei noi.
Un fragment din romanul lui Iulian Tănase „Oase migratoare”, încă nepublicat, a fost selectat dintre 400 de texte primite de către Kulturzentrum bei den Minoriten (Graz, Austria), organizatorii concursului „1+1+1=1 Trinitate”. 35 de texte din cele 400 au intrat în finală și au fost evaluate de un juriu format din: Alida Bremer, Hubert Gaisbauer, Fabjan Hafner, Barbara Sax şi Alexander Sitzman. Aceștia au decis să ofere trei premii întâi autorilor: Helwig Brunner (Austria), Juliane Link (Germania) şi Iulian Tănase (România).
Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978; articolul despre Guillaume Apollinaire (26 august 1880 – 9 noiembrie 1918), pe numele său adevărat Wilhelm Apollinaris de Kostrowitzky, este semnat de Al. Dimitriu-Păuşeşti:
Când André Breton vorbea despre Apollinaire ca despre „ultimul poet”, înţelegea, desigur, că el continuă să considere poezia operă de artă. Mişcarea suprarealistă condamna opera de artă ca pe un artificiu, iar acel suprarealist care avea cutezanţa să se proclame poet era exclus din mişcare, aşa cum a fost cazul poetului Robert Desnos. De fapt, André Breton se înşela parţial. Apollinaire cultivase şi „vechiul joc al versurilor”, cum însuşi se exprima, dar demonul modernismului îl ispitise mereu, solicitat fiind de cele mai diverse aventuri poetice, cu gândul că va ajunge la acel „nou realism”, mai real decât realul, pe care l-a intitulat „suprarealism” înainte ca mişcarea propriu-zisă să fi luat fiinţă. Personalitate complexă şi derutantă, el a dat mult de furcă criticii literare, care l-a blamat sau l-a elogiat, izbutind mai rar o caracterizare globală.
Nume reprezentativ pentru scena pop-rock internaţională, Richard Marx va concerta anul acesta pentru prima dată în România. Spectacolul va avea loc pe 1 noiembrie 2010, la Sala Palatului fiind inclus în noul turneu european al artistului.
Încarc...
