6 aprilie 2015
Începând cu prima zi a săptămânii în care Domnul Iisus a intrat în Ierusalim, călare pe un măgăruș, și până la înviererea Sa din morți, în mod tradițional, această săptămână a fost numită Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare a Paștilor. În această perioadă, ne aflăm în cea mai măreață, binecuvântată și cea mai minunată perioadă a anului, indiferent de programarea ei calendaristică sau de acceptarea ei între Marile Religii ale Lumii.
Au trecut aproape două mii de ani și an de an, ne aducem aminte că Domnul Iisus, întrupat de la Tatăl prin Fecioara Maria, a venit și a locuit printre oameni, s-a făcut Om ca să înțeleagă nevoile și problemele noastre, ca apoi, să fie răstignit pe o cruce, un stâlp de tortură, ca să aducă oamenilor, celor care cred în jertfa și învierea Lui, mântuirea.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Gabriela Janik in Eseuri
22 aprilie 2013
Editura Humanitas a publicat recent cartea „Cele Zece Porunci ale zilelor noastre„, un studiu realizat de André Chouraqui, tradus în limba română de Nicoleta Neagoe.
Urmărind receptarea fiecăreia dintre cele Zece Porunci din epoca biblică până în pragul anului 2000, André Chouraqui constată că aceste legi de căpătâi ale lumii nu au fost niciodată pe deplin înţelese şi aplicate. Scopul lor – de a-l împăca pe Om cu omenescul şi cu Divinitatea – trebuie îndeplinit explicându-le mereu, fără ocultări şi deformări, ci cu grija de a le păstra autenticitatea originară. Prin ingenioasa paralelă pe care o construieşte între Declaraţia universală a îndatoririlor omului (cele Zece Porunci) şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, document fundamental după care omenirea se conduce astăzi, autorul reuşeşte să demonstreze că, departe de a fi perimate, legile marilor religii ale lumii sunt încă valabile şi sunt înglobate firesc într-o nouă etică universală.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
18 decembrie 2012
Valeriu Butulescu a participat recent, ca invitat, în plină campanie electorală, la Alicante, la Săptămâna Culturii Române din Spania. Nu s-a dus fără rost. În Aula Magna a Universităţii, s-a lansat cartea sa „Aforismos” în limba spaniolă. În discursul său, ieşind din perimetrul literar, Butulescu a lansat, puţin ironic, adică în nota sa obişnuită, o deviză curajoasă „Români fără frontiere”, preluată de agenţiile noastre de presă. Dar nu s-a prea auzit, sufocat de tumultul alegerilor. El se referea şi la aforismele lui care, iată, continuă să apară, ignorând frontierele. Dar şi la numărul mare de emigranţi români, din zona occidentală a Europei. La întoarcere, scriitorul ne-a acordat acest interviu neconvenţional.
Valeriu Butulescu, Cătălina Iliescu Gheorghiu şi Liviu Popa, consul al României în Spania
Continuare »
Încarc...
Publicat de Marian Boboc in Aforisme, Cărţi, Interviuri
2 decembrie 2010
Cine sunt eu să spun cuiva despre o încredinţare pe care o are, să i-o permit sau să i-o interzic?… Am acest drept?!… Cine sunt eu să aprob sau să interzic cuiva modul în care Dumnezeu îi vorbeşte acelei persoane?… Și în final, cine suntem noi să limităm prin constrângere, sau să forțăm prin impunere și intimidare ca un om să ne adopte principiile, standardele și încredințările personale privind Divinitatea?…
Am eu oare puterea (permisiunea), să primesc (să mă înfrățesc), sau să exclud (să marginalizez) pe vreunul dintre semenii mei?… Am acest drept?!… Am eu oare ca și simplu om, această libertate gratuită, mai ales dacă mă mai consider și creștin?…
Continuare »
Încarc...
Publicat de Adina-Cristinela Ghinescu in Cărţi, Eseuri, Fragmente literare
25 noiembrie 2010
Ceea ce nu poţi înţelege şi schimba, acceptă… şi asta te va face fericit, pentru că dragostea şi pacea este legătura invizibilă a uniunii dintre oameni, prin care se naşte adevărata desăvârşire a fiinţei umane. Pentru a putea înţelege ce nu poţi şi pentru a fi împăcat cu tine însuţi, supune-te la aceasta:
„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeu tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.” Deuteronom 6:5
Întru apropierea de Dumnezeu şi Adevărul Său, doar Scriptura trebuie urmată, nu religia. Şi aceasta se relevă fiecăruia numai aşa cum vrea şi consideră El. Dumnezeu a creat originale pe pământ, nu copii xerox. Numai originalele (acceptând a fi diferit, unic) pot desăvârşi misiunea la care toţi am fost chemaţi prin menirea existenţială5 în scopul constituirii şi consolidării Bisericii Adevărului – Mireasa lui Hristos. Adevărata Biserică a lui Hristos se constituie din suflete foarte diferite, dar fiecare cu un rol determinant în misiune. Consider că faptele – roadele lăsate în urmă, care pot fi bune sau rele – sunt cele care trebuie să vorbească despre suflete, evoluţia lui pe scara spirituală şi implicit caracterul omului, NU emblema religioasă. Deschide-ţi mintea!
Continuare »
Încarc...
Publicat de Adina-Cristinela Ghinescu in Cărţi, Eseuri, Fragmente literare
18 noiembrie 2010
Dacă Dumnezeu ar face ca toate lucrurile să le înţelegem pe deplin şi ni le-ar da pe înţelesul nostru, dacă ar îngădui să ne pună la dispoziţie toate cele pe care dorim să le cunoaştem şi, mai ales, să ne şi placă descoperirea făcută despre ele, dacă acestea s-ar încadra armonic stilului nostru de viaţă şi s-ar include categoriilor la care am aderat (conştient sau nu): principii, încredinţări, religii, definiţii, etichete, şabloane, dogme etc… atunci, unde ar mai fi harul lui Dumnezeu? Toate acestea sunt bazate pe lege şi nu pe credinţă, toate acestea ar fi date exacte şi studii, nu credinţă şi nu har. Totul ar fi logic şi firesc… acceptarea şi iubirea n-ar mai curge din har şi gloria Domnului… ci ar decurge din fapte cercetate şi studii amănunţite şi îndelungi, ar fi automat şi firesc valabil să iubeşti ce îţi place şi să faci ce iubeşti… ori legea lui Cristos este străină de cunoaşterea prin lege. Harul lui Dumnezeu stă tocmai în a iubi şi a accepta ceea ce nu înţelegi şi ceea ce nu cunoşti în întregime, ceea ce nu se aplică tiparului tău de viaţă şi de viziune, deoarece tocmai prin aceasta tu recunoşti Infinitatea lui Dumnezeu în creaţia Sa, puterea şi suveranitatea Sa absolută. Unde ar mai fi harul divin dacă iubeşti pe cine te iubeşte şi placi numai ce îţi face bine, dacă accepţi doar ce îţi serveşte şi aprobi numai ce ţi se potriveşte ţie?… Harul lui Dumnezeu este peste tine numai când împlineşti acestea şi când le împlineşti în mod natural, fără să ai vreo ţintă, fără să fii încorsetat şi obligat, fără să studiezi pentru a te încredinţa mai bine, convingându-te… pentru că harul lui Dumnezeu este Credinţa şi credinţa adevărată răstoarnă toate aceste condiţii lumeşti şi fireşti care limitează şi împiedică ridicarea omului mai aproape de Tatăl Creator. Ai fi la fel de comun ca şi păgânii din timpurile străvechi dacă accepţi şi iubeşti numai ce îţi convine… la fel făceau şi ei. Şi ei îşi iubeau copiii lor şi lor le plăcea ce le servea interesului… la fel eşti şi tu acum… doar epoca diferă şi îmbrăcămintea…
Continuare »
Încarc...
Publicat de Adina-Cristinela Ghinescu in Cărţi, Eseuri, Fragmente literare
23 voturi