Proiectul cultural „Imaginile României. Ateliere creative despre diversitate” invită elevii de liceu din patru orașe ale României (București, Brașov, Brăila și urmează Drobeta Turnu Severin) să descopere aportul minorităților, vechi și noi, la definirea identității locurilor și comunităților de care aparțin, prin ateliere de educație care îmbină cercetarea cu arta.
Continuare »
2 voturi
Încarc...Directorul de fotografie al National Geographic, David Griffin, cunoaște puterea fotografiei de a ne uni cu lumea noastră. În cadrul unui discurs condimentat cu imagini fabuloase, el vorbește despre cum folosim cu toții fotografiile pentru a ne spune poveștile.
fără voturiÎncarc...
Una din schimbările cele mai caracteristice în istoria stilului de vreo șaizeci de ani – să zicem: de la simboliști încoace – a fost aceea care în scurt s-ar putea numi criza elocvenței. Arta literară europeană a trecut de la stilul discursului și al conversației la stilul meditației și al visării solitare. Literatura clasică veche, cea clasică nouă (clasicismul francez și imitațiile lui în celelalte țări), literatura romantică și prelungirile ei „realiste” sunt, general vorbind, elocvente: stilul lor, în oricare gen, este supus trebuinței de a comunica cu un public – public din fața unei tribune, sau public din salon, unde fiecare e pe rând orator și ascultător. De aici rezultă ceea ce străbunii și părinții noștri numeau stil curgător – și acest stil ei îl admirau absolut. Pentru dânșii, era de la sine înțeles că vorbirea literară trebuia să se poarte după obiceiurile și legile comunicării cu glas tare, după norme specifice oratorice sau după normele conversației între oameni binecrescuți, cu educație clasică. În acest punct tocmai s-a întâmplat revoluția literară de care vorbesc. Artistul european s-a dezbinat de public, adeseori în formă ostilă și provocătoare, a început să-l disprețuiască pe față și s-a făcut om singuratic, uneori foarte hapsân; s-a dedat fără rezervă meditației și visării independente de public, s-a făcut foarte învățat și misterios. Atunci s-a isprăvit cu stilul vorbit, elocvent sau amabil de dragul publicului. Artistul scrie pentru dânsul, ori pentru alți artiști – publicul va înțelege dac-o putea, și-i va plăcea ori nu… De altfel, acum ajungea a fi semn rău să placi publicului.
Fără îndoială, acestea trebuie înțelese în general: e vorba de direcția unei mișcări foarte largi și foarte adânci în viața literară; în detalii, excepții se găsesc destule. Anatole France a reprezintat cu perfectă îndărătnicie stilul vechi, cu toate că, în jurul lui, mișcarea de care vorbim se revărsa în forme violente; dar el părea că nu vede nimic, și-i sigur că n-a înțeles cât de puțin noutățile poeziei moderne. De aceea e foarte plăcut de citit cu glas tare din Anatole France, dar e ingrat, inutil și dăunător înțelegerii literare recitarea din autori specific moderni. De câte ori am auzit pe vreun iubitor al stilului vechi spunând că nu înțelege stilul nou, am putut observa că neînțelegerea, și prin urmare antipatia, venea tocmai de la această profundă schimbare în orientarea expresiei. Artistul vorbește singur sau, mai exact, gândește în vorbe; el își urmează firul gândului și al visului, și mersul lui e subtil, minuțios, ciudat, e, în sfârșit, așa cum e gândul și visarea în adevăr, nedichisite de dragul publicului.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Prin proiectul „Brâncuși: Lecția despre Infinit” (“A Lesson on the Infinite”), ICR New York sărbătorește împlinirea a 142 de ani de la nașterea marelui sculptor român Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița-Peștișani, Gorj – m. 16 martie 1957, Paris), artistul care, prin viziunea sa de maximă originalitate, a revoluționat sculptura secolului XX.
După evenimentele de succes din ultimii doi ani, ICR New York marchează în 2018, pentru a treia oară consecutiv, aniversarea nașterii lui Brâncuși, de data aceasta printr-un eveniment-duplex, care se desfășoară în două etape, continuând excelenta colaborare, inițiată anul trecut, dintre ICR New York și The Solomon R. Guggenheim Museum din New York, pentru noua prezentare a operelor lui Brâncuși.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Artistul Titus Kaphar face tablouri și sculpturi care se iau la trântă cu luptele trecutului în timp ce vorbește despre diversitate și progresele prezentului. Într-un workshop de neuitat, Kaphar trece o pensulă cu vopsea albă peste o replică a unui celebru tablou de Frans Hals din secolul al XVII-lea, umbrind unele părți ale compoziției și aducând în față povestea lui ascunsă. Este o poveste codificată în acest fel de artă, spune Kaphar. Ce se întâmplă atunci când ne schimbăm perspectiva și ne confruntăm cu adevăruri nerostite?
fără voturiÎncarc...Un îndemn la fericire și o lecție despre arta de a trăi prezentul, așa s-ar putea descrie pe scurt noua carte semnată de Mirela Retegan, apărută la Curtea Veche Publishing. Cunoscuta fondatoare a fenomenului Zurli, cu o fascinantă poveste de viață, lansează volumul „Astăzi este despre astăzi” pe 24 aprilie 2017 începând cu ora 18:00, la Librăria Cărturești Carusel din București (Str. Lipscani, 55). Participanții la eveniment sunt așteptați cu surprize. Alături de autoare povestesc despre carte directoarea editurii, Irén Arsene Máté, și psihoterapeutul Gáspár György. Oficiile de gazdă sunt făcute de Miruna Meiroșu, PR Manager Curtea Veche Publishing. Intrarea la eveniment este liberă.
„Astăzi este despre astăzi” ne îmbie să rămânem în prezent. Fie că e vorba de viaţa de zi cu zi, de carieră, de libertate, de iubire sau de visurile noastre, trebuie să căutăm mereu partea frumoasă a lucrurilor şi să înlocuim aşteptarea printr-un pas făcut înainte.
Continuare »
2 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
