Humanitas Multimedia publică un nou audiobook, intitulat „Privighetoarea şi trandafirul”, cu poveşti de Oscar Wilde, în traducerea lui Marius Chivu. Pe lângă povestea care dă titlul, mai sunt incluse „Prinţul fericit” şi „Uriaşul egoist”. Lectura îi aparţine lui Marius Manole, care a jucat şi în spectacolul „Privighetoarea şi trandafirul„.
3 voturi
Încarc...Cărtureşti Cluj, Iulius Mall, organizează vineri, 15 octombrie 2010, de la ora 19:00, o întâlnire cu poeta Andra Rotaru, cu ocazia lansării volumului „Ţinuturile sudului„, apărut recent la editura Paralela 45. Alex Goldiş şi Vali Derevlean vor spune câteva cuvinte despre acest al doilea volum personal al autoarei, iar lectura ei va fi urmată de un dialog cu publicul. Nu rataţi aşadar ocazia de-a o cunoaşte pe una dintre cele mai titrate poete ale tinerei generaţii.
Continuare »
2 voturiÎncarc...
Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978; articolul despre Guillaume Apollinaire (26 august 1880 – 9 noiembrie 1918), pe numele său adevărat Wilhelm Apollinaris de Kostrowitzky, este semnat de Al. Dimitriu-Păuşeşti:
Când André Breton vorbea despre Apollinaire ca despre „ultimul poet”, înţelegea, desigur, că el continuă să considere poezia operă de artă. Mişcarea suprarealistă condamna opera de artă ca pe un artificiu, iar acel suprarealist care avea cutezanţa să se proclame poet era exclus din mişcare, aşa cum a fost cazul poetului Robert Desnos. De fapt, André Breton se înşela parţial. Apollinaire cultivase şi „vechiul joc al versurilor”, cum însuşi se exprima, dar demonul modernismului îl ispitise mereu, solicitat fiind de cele mai diverse aventuri poetice, cu gândul că va ajunge la acel „nou realism”, mai real decât realul, pe care l-a intitulat „suprarealism” înainte ca mişcarea propriu-zisă să fi luat fiinţă. Personalitate complexă şi derutantă, el a dat mult de furcă criticii literare, care l-a blamat sau l-a elogiat, izbutind mai rar o caracterizare globală.
Continuare »
5 voturiÎncarc...Revista lunară de satiră şi umor „Haz de Necaz” publică, în numărul 14 din iunie 2001, pe o pătrime de pagină, următoarele precizări ale lui George Corbu:
Prietenia (nu doar literară) ce m-a legat de emeritul umorist şi epigramist Mircea Trifu (24.02.1922 – 20.06.1994) stă la originea a ceea ce avea să devină „Războiul (duelul) sutei de sonete”. În compania, ilustră, a mult talentatului coleg, am purtat cea mai paşnică bătălie de-a lungul primelor trei luni ale anului 1970. Cele 101 sonete scrise atunci – probabil, cel mai lung duel de acest gen din literatura română – au avut ca martori pe Tudor Muşatescu şi Mircea Pavelescu, iar ca arbitru pe Victor Eftimiu. Ele îmbracă astăzi haina tiparului, înainte ca vreun editor, în a cărei venire mai sper, să le ofere veşmântul aristocratic al unei cărţi, aşa cum, de altfel, şi-au dorit protagoniştii acestei confruntări ironico-umoristice.
Meritul esenţial în acest inedit încă fapt literar – din care antologia umorului liric îşi va recruta, poate, unele piese de rezistenţă (modestia este virtutea mediocrilor), revine strălucitului confrate Mircea Trifu care, lansând provocarea, a dat startul impresionantei competiţii.
Să mi se îngădue, până la împlinirea sorocului strângerii acestor creaţii într-un volum, a-i aduce încă şi încă, omagiul meu devotat incomparabilului Mircea Trifu, pentru strălucirea cu care a slujit decenii de-a rândul epigrama românească.
Nu este, cred, lipsit de interes să amintesc faptul că despre existenţa acestui virtual volum făcea referire însuşi Mircea Trifu, anunţându-l, printre cărţile în pregătire, pe clapeta copertei primului său volum („Epigrama”, Bucureşti, Editura LITERA, 1976).
Continuare »
2 voturiÎncarc...
La Humanitas Multimedia a aoărut în format audio nuvela „Eduard şi Dumnezeu” de Milan Kundera, din volumul „Iubiri caraghioase”, în lectura inconfundabilă a lui Victor Rebengiuc.
Iubirea este pentru Milan Kundera altceva decât blândă visare sau suspin abisal, ceva mult mai palpabil, „epidermic” aproape. Nu maladive fantasme, nu obscure pulsiuni îi împing pe eroii nuvelelor sale unul către altul: în doi, nu e loc de subtile ocoluri şi de inavuabile complexe; totul se reduce la expresia cea mai brutală a esenţialului. Cu nespusă luciditate şi cu enormă ironie, Kundera dezvăluie resorturile cotidiene ale relaţiei de cuplu, care sfârşesc prin a provoca un imens hohot de râs.
Chiar şi un scurt fragment este suficient pentru a simţi calitatea acestei lucrări:
Continuare »
1 voturiÎncarc...Poetul român Ioan Es. Pop se află în atenţia Radiodifuziunii suedeze, SR. Cea mai veche emisiune din grila de programe SR, „Dagens dikt” („Poemul zilei”), prezintă în prima săptămână a lunii august 2010 selecţii din volumul de versuri „Ieud utan utgång” / „Ieudul fără ieşire” de Ioan Es. Pop, apărut în limba suedeză în 2009, în traducerea lui Dan Shafran. Zilnic este difuzată câte o poezie în lectura actorului suedez Olof Buckard, cu fond sonor asigurat de piese ale unor compozitori români (George Enescu şi Julien Matei) sau de inspiraţie românească (Béla Bartok).
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
