Era într-o vară când, privind un grup de adolescenți cam de vârsta mea, am tras concluzia definitivă: 15 ani este cea mai tare vârstă! Ești suficient de mic cât să te mai bucuri de farmecul copilăriei, dar și suficient de mare cât să ai o anumită libertate. Mi-am dorit să rămân cumva de 15 ani și sper că am reușit măcar puțin.
Iată că acum Citatepedia a ajuns la această minunată vârstă. Nici nu știu când acest „copil” a devenit „adolescent”.
În ultimul an, Citatepedia.ro a crescut cu 22.000 de înregistrări, tocmai depășind 350.000 în total.
În luna iulie 2020, poetul Ionuţ Caragea a obţinut două premii oferite de Societatea Poeţilor şi Artiştilor din Franţa. Este vorba de premiul al doilea la marele premiu „Henri Meillant” şi premiul al treilea la marele premiu „Jenny Alpha et Noël-Henri Villard”. Volumul cu care a obţinut aceste premii se numeşte „J’habite la maison aux fenêtres fermées” („Locuiesc în casa cu ferestre închise”). Acest volum a fost scris de autor direct în limba franceză şi a fost publicat la editura Stellamaris din Brest în anul 2019.
Două titluri noi – volumul de proză scurtă „Întâmplări dintre amurg şi noapte” de Sorana Gurian și piesa de teatru „Brambura sau Spiritul pedepsit” de Theodor Cazaban – îmbogățesc în vara lui 2020 portofoliul Editurii Institutului Cultural Român.
Departe-n largul mării apa e albastră ca albăstrelele și limpede cum e cristalul, dar e și foarte adâncă, atât de adâncă încât nici o ancoră nu poate ajunge până la fund; ar trebui să pui o mulțime de turnuri de biserică, unele peste altele, ca să ajungi de la fund până la luciul apei.
Să nu credeți însă că acolo nu-i decât nisip și mâl; nu, acolo cresc copaci ciudați și ierburi ciudate, și tulpinile și frunzele lor sunt așa de mlădioase încât se clatină la cea mai mică mișcare a apei, parcă ar fi vii. Toți peștii, mici și mari, se strecoară printre ramuri cum se strecoară păsările prin văzduh. În locul unde-i cea mai mare adâncime e palatul împăratului mării; zidurile sunt de mărgean și ferestrele înalte și arcuite sunt de chihlimbar străveziu; acoperișul e făcut din scoici care se deschid și se închid după cum se mișcă apa. Și în fiecare scoică e un mărgăritar de preț; numai unul și ar fi destul să împodobească măreț coroana unui rege.
Împăratul mării era de multă vreme văduv și casa i-o ținea mamă-sa, bătrâna. Era o femeie înțeleaptă, dar foarte mândră de neamul ei; purta douăsprezece stridii pe coadă, pe când nobilii aveau numai câte șase. Încolo, era femeia vrednică, mai ales că ținea foarte mult la nepoatele ei, domnițele mării. Acestea erau șase la număr și toate frumoase, dar cea mai mică era cea mai frumoasă dintre toate; pielea ei era gingașă și moale ca o petală de trandafir, ochii albaștri ca niște lacuri adânci, dar, ca și celelalte, nu avea picioare și trupul în partea de jos avea o coadă de pește.
Noul single Glass Animals, „Heat Waves”, este inclus pe următorul album al trupei, „Dreamland”, al treilea material discografic, ce urmează să fie lansat pe 7 august 2020.
A fost odată un biet om necăjit ca vai de capul lui. Și nu era prost creștinul, dar o piază rea i se punea de-a curmeziș, așa că tot ce făcea îi ieșea pe dos. Muncea din răsputeri omul și abia ce putea să încropească după multe trude și necazuri câțiva bani, că o năpastă și da peste el, de-l lăsa și mai sărman ca mai înainte.
Dar toate astea nu-i abăteau puterile, căci sădise, se vede, Dumnezeu într-însul viață de prisos ca să poată suferi mai bine.
De la un timp și-a dat el cu gândul că poate locul unde i se nemerise să stea și să muncească e blăstămat. Și luându-și ce bruma îi mai rămăsese, se mută cu sărăcie cu tot aiurea. Dar nici acolo nu-i fu mai acătărei.
În sfârșit, toate i se înturnau împotrivă, până ce la urma urmei se hotărî să-și încrucișeze mânile pe pept și să aștepte moartea liniștit.
Încarc...
