La Humanitas Fiction, în colecţia Raftul Denisei, a apărut „Ultima gară” de Jay Parini, un roman despre ultimul an din viaţa lui Tolstoi.
Pornind de la fapte reale consemnate în jurnalele membrilor familiei şi ale prietenilor scriitorului rus şi, mai ales, de la însemnările acestuia, Jay Parini reconstituie povestea ultimului an din viaţa lui Lev Tolstoi. Vocile narative se împletesc, iar din istorisirile soţiei sale Sofia Andreevna, ale discipolului său Certkov, ale secretarului său Bulgakov şi ale altor apropiaţi, cititorul descoperă drama unui om sfâşiat de contradicţii, deopotrivă blând şi impulsiv, genial şi naiv, idolatrizat şi manipulat, iubit şi hulit.
Suntem în anul 1910. Rusia a trecut printr-o revoluţie. Lev Tolstoi şi-a publicat deja capodoperele „Anna Karenina” şi „Război şi pace”. E adulat în ţară şi în lume. Dar faima are preţul ei. Sfâşiat între „religia” sărăciei, pe care a îmbrăţişat-o cu speranţa celui care vrea să-şi salveze sufletul, şi traiul fastuos impus de soţia sa, Sofia Andreevna, Tolstoi nu îşi găseşte liniştea. Dornic să i se piardă urma, părăseşte Iasnaia Poliana, locul în care şi-a petrecut aproape întreaga viaţă. În spatele misterioasei fugi stă însă un şir de evenimente tumultuoase pe care Parini le aduce la lumină din jurnalele şi însemnările care au însoţit fiecare clipă a existenţei marelui scriitor rus.
Marele câştigător al celei de-a 81-a ediţie a Premiilor Oscar este fara niciun dubiu filmul „Vagabondul milionar” („Slumdog Millionaire”), care a câştigat 8 Oscaruri (din 10 nominalizări): Cel mai bun film, Cea mai bună regie, Cel mai bun scenariu adaptat, Cea mai bună imagine, Cel mai bun montaj, Cel mai bun mixaj de sunet, Cea mai bună coloană sonoră şi Cea mai bună temă muzicală.
Cât „trăieşte” oare o iubire adevărată? Scepticii o măsoară în câţiva ani, luni sau chiar se îndoiesc de existenţa ei. Dar când dragostea e o aşteptare lungă şi chinuitoare, câţi ar avea puterea de a iubi în tăcere şi de a spera… vreme de 50 de ani? Iată întrebarea pe care ne-o transmite Gabriel Garcia Marquez, columbianul laureat al Premiului Nobel, în „Dragostea în vremea holerei” – una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste din câte s-au scris vreodată, ecranizată de Stone Village Pictures şi apărută recent pe DVD.
„Fahrenheit 451” a lui Ray Bradbury (n. 22 august 1920) mi s-a părut un protest la acel soi de „political correctness” care obligă la menajarea psihicul omului-cititor sau omului-privitor de filme, născută din dorinţa de a nu deranja. Efortul de a face oamenii „fericiţi” şi mulţumiţi degenerează treptat şi spectaculos într-o continuă goană după esenţializare grotescă a informaţiei, după rezumare excesivă ce duce la o economie de timp care naşte apoi plictiseală şi blazare, după finaluri fericite prin transformarea sfârşitului unei cărţi de dragul vânzărilor sau cursul unui film pentru succesul de box office. Un protest împotriva hedonismului, pe care l-am găsit amar, dar în care am zărit şi o umbră de speranţă şi de încredere că dincolo de gustul distorsionat al publicului care vrea totul frumos şi repede, valorile reale vor supravieţui… în cele mai puţin convenţionale şi previzibile feluri.
La Humanitas Fiction, în colecţia Raftul Denisei, a apărut „Ultima gară” de Jay Parini, un roman despre ultimul an din viaţa lui Tolstoi.
Încarc...