15 februarie 2017
Joi, 16 februarie 2017, de la ora 19:00, Editura Humanitas invită publicul la Librăria Humanitas de la Cişmigiu la lansarea cărţii „Pe urmele tatălui. O poveste de iubire” de Mireille Abramovici. La eveniment vorbesc Julie Bonan, fiica doamnei Mireille Abramovici, Tania Radu, critic literar, Ana Ciontea, actriţă şi protagonista filmului documentar „Dor de tine”, Ana Bărbulescu, sociolog, specialist în istoria Holocaustului, şi Lidia Bodea, directorul general al Editurii Humanitas.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Memorii, Ştiri
13 februarie 2017
Muzeul Național de Artă al României organizează miercuri, 15 februarie 2017, de la ora 18:30, conferința „Trecutul recent între imagine și realitate. Pledoarie pentru Muzeul Crimelor Comunismului”, susţinută de Radu Preda.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
3 februarie 2017
Ce farmec trist au colecțiile vechi, efemerele de o zi, foile grabnic tipărite ca să arunce o știre senzațională, o telegramă care a făcut ocolul lumii, o întâmplare stropită cu sânge și câte alte fărâme din viață.
Așa, răsfoiam mai ieri colecția prăfuită a unui jurnal ce poartă data anului 1877, și o melancolie nestăpânită mă cuprinsese, cetind întâmplările trecute, dând peste nume ce au pasionat opinia publică și peste anunțuri de prăvălii vechi.
Filă peste filă se așeza, zi peste zi, an peste an, păstrând în ele, ca în niște pături sedimentare, urma unei vieți care a fost.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Memorii
2 februarie 2017
Ich errinnere hier meine Leser, dass diese Blätter nichts weniger als ein System enthalten sollen. Ich bin also nicht verpflichtet alle die Schwierigkeiten aufzulösen, die ich mache. Meine Gedanken mögen sich weniger zu verbinden, ja wohl gar sich zu wiedersprechen scheinen; wenn es denn nur Gedanken sind, bei welchen sie Stoff finden, selbst zu denken. Hier will ich nichts als fermenta cognitionis ausstreuen. – LESSING (Hamburgische Dramaturgie, 296)
Aici trebuie să aduc aminte cititorilor mei că aceste pagini nu conțin nicidecum un sistem. Deci eu nu sunt obligat să lămuresc toate greutățile ce arăt. Gândurile mele pot să nu se lege, ba pot chiar părea contrazicătoare; numai să fie gânduri care vă vor da prilej să gândiți și d-voastră. Aici voi numai să răspândesc fermenta cognitionis. – LESSING (Dramaturgia Hamburgică, 296)
Una din cele mai întrebuințate forme ale scrierii e desigur forma polemicii. Polemica e și foarte necesară și foarte folositoare. Că din ciocnirea ideilor iese scânteia adevărului, nu e un cuvânt deșert, ci un mare adevăr. Forma polemicii e una din cele mai nimerite forme literare și științifice pentru limpezirea unor principii, unor vederi și pentru propagarea în masa publicului a unor adevăruri literare și științifice. Alte forme pot să aibă și chiar au avantajele lor. Așa, spre exemplu, o expunere largă și sistematică, o expunere completă a unei chestituni într-un op voluminos e desigur preferabilă în multe privințe unor articole polemice, unde necesarmente va lipsi și sistematizarea și putința de a fi completat. Dar o astfel de expunere sistematică și completă poate să fie bună numai în țările foarte culturale și acolo chiar, pentru un cerc mic de oameni învățați. Pentru grosul publicului însă, chiar și în țările cele mai culte, dar mai ales în țările mai puțin culte, forma polemică e mai nimerită și, de multe ori, chiar unica posibilă.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Eseuri
30 ianuarie 2017
Dacă ar ști omul unde-l pot purta, pașii vieții, mintea, curajul, câteodată prostia sau disperarea… Însă dorința de a fi liber, nu o poate opri nici moartea. Libertatea nu ne-o dă și nici nu ne-o poate lua nimeni. Aceasta s-a născut odată cu noi. Ea este sacralitatea eului nostru. Ea este altarul pe care ne picurăm lacrimile adevărului când suntem privați de el. Acolo, în ea, în noi, ne închinăm și suntem siguri, că nimeni nu poate ajunge la noi. De aceea, mulți oameni adevărați au rezistat la cele mai cumplite încercări, torturi, presiuni, căci aceștia au în ei un altar al libertății, altar frumos, ca un Isus viu care le vorbește. Cu ea, libertatea, în fața acestui altar ne naștem și-n ea murim, căci și moartea este o parte a libertății.
Sunt însă oameni, care au în ei altarul satanei. Aceștia se hrănesc cu libertatea altora, aceștia se bucură și chicotesc construind în ei morminte de nedreptăți. Ei nu pot însă să îngroape adevărul sau libertatea în aceste morminte. Ei fură adevărul, îl stâlcesc, îl chinuie, îl torturează, apoi încearcă să-l distrugă, să scape de minciună și de crimă, dar nu reușesc. Ei nu lasă decât pârjol în urma lor, pârjol de suflete ucise, însă adevărul nu poate fi, nici îngropat, nici ars, nici distrus. El iese mai devreme sau mai târziu la lumină. De ei, de oamenii răului, voi vorbi altădată.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Viorel Muha in Memorii
25 ianuarie 2017
Romfilatelia aduce pasionaţilor aproximativ 70 de specii diferite de orhidee sălbatice în cea mai nouă emisiune de mărci poștale, intitulată sugestiv „Orhidee sălbatice”. Cele patru valori ale emisiunii sunt disponibile începând de miercuri, 25 ianuarie 2017, în magazinele Romfilatelia.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
