Povestea pe care v-o spun acuma s-a întâmplat în China, în vremuri străvechi.
Palatul împăratului Chinei era cel mai frumos din lume, clădit numai din cel mai scump porțelan, dar așa de sfărâmicios, așa de gingaș, încât trebuia să umbli cu mare băgare de seamă prin el – să nu se spargă. În grădină erau niște flori minunate și de cele mai frumoase atârnau zurgălăi de argint, care sunau mereu, ca să nu treacă cineva pe lângă ele și să nu le vadă. Grădina era plină de minunății și era așa de mare încât nici grădinarul nu știa până unde se întinde; dacă mergeai tot înainte ajungeai într-o pădure cu copaci înalți și lacuri adânci. Pădurea mergea până la marginea mării și marea era albastră și adâncă. Corăbiile treceau chiar pe sub ramurile copacilor și într-un copac era o privighetoare care cânta așa de frumos încât până și un biet pescar care nu-și mai vedea capul de treabă și de griji se oprea în loc și asculta când venea noaptea să-și ridice năvodul.
Era odată un băiețaș care a răcit; se jucase pe afară și se udase pe picioare, dar nimeni nu pricepea cum și unde, fiindcă pe jos era uscat și nu ploua.
Mamă-sa l-a dezbrăcat, l-a pus în pat și a prins samovarul, ca să-i facă o ceașcă de ceai din soc, fiindcă ceaiul încălzește. Chiar atunci a venit și bătrânul care locuia sus, tocmai sub acoperiș; n-avea nici nevastă, nici copii, dar îi erau dragi copiii și știa o mulțime de povești și era o plăcere să-l asculți.
Nu-mi aduc aminte ca pe vremea copilăriei mele să fi auzit pe cineva vorbind despre proiect, în sensul în care percepem astăzi acestă noțiune.
Ceva mai târziu, când urmam Școala de Arte și Meserii (1958-1961), am întâlnit acest cuvânt, utilizat în sensul său restrâns de plan sau desen la scară al unui dispozitiv sau echipament industrial. De altfel, la absolvirea acestei şcoli am realizat un proiect de diplomă, care avea ca temă «Reparația capitală a unei mori de ciment». Proiect foarte complex, ce cuprindea tratarea temei atât din punct de vedere tehnic, cât şi din punct de vedere organizatoric.
Pe parcursul studiilor universitare (1966-1971), la Politehnica din Bucureşti, am elaborat mai multe proiecte de această natură, ce ţineau de discipline precum Organe de Maşini, Tehnologii de Presare la Rece, Tehnologia Construcţiilor de Maşini etc.
Era vreme frumoasă. Era vară, holdele erau galbene, ovăzul verde, fânul era clădit în căpițe și cocostârcul se plimba pe câmp cu picioarele lui lungi și roșii și clămpănea pe egiptenește, fiindcă limba asta o învățase de la maică-sa.
De jur împrejurul ogoarelor și al pășunilor erau păduri mari și în mijlocul pădurilor heleșteie adânci. Ce frumos era pretutindeni! Pe locurile acestea era un conac vechi, înconjurat de șanțuri adânci; de la ziduri până la apă găseai tot bălării, așa de înalte, încât unui copil, stând în picioare printre ele, nu i s-ar fi văzut capul. Și erau așa de dese și de încâlcite, că te puteai rătăci prin ele ca-n pădure. În bălăriile acestea ședea o rață în cuibar și clocea; până să iasă puii, rața se plictisea grozav; nimeni nu venea să vadă ce mai face; celelalte rațe mai bine se plimbau pe apă decât să vie până aici sus, să se așeze sub un brusture și să stea de vorbă cu dânsa.
Pentru a onora Centenarul relațiilor diplomatice cu Sfântul Scaun, Romfilatelia introduce în circulație marți, 5 mai 2020, emisiunea de mărci poștale „România-Sfântul Scaun, 100 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice”.
Concertul lui Andrea Bocelli, „Music for Hope”, a adunat milioane de oameni pe YouTube. Evenimentul, transmis pe contul su de YouTube din interiorul Domului din Milano, a devenit cel mai vizionat concert de muzică clasică din toate timpurile.
Povestea pe care v-o spun acuma s-a întâmplat în China, în vremuri străvechi.
Încarc...
