A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Bran, ce locuia în frumoasa Românie, undeva într-un sătuc din zona Moldovei, din judeţul Iaşi. Auzise zvonuri despre misterele ascunse de la castelul Bran, ceea ce la întărâtat şi mai puternic să ajungă acolo, destinat fiindu-i numele.
A mers într-o vizită specifică sutelor de turişti ce merg zilnic la Castelul Bran. Acolo a rămas impresionat de legendele cu vampiri, strigoi şi vârcolaci, acordând un interes deosebit istoricului acestora a pătruns cu imaginaţia şi mintea în negura timpului dealtădată, împrietenindu-se cu spiritele castelului. Când a ieşit de pe porţile castelului, se simţea un om diferit, şi parcă manipulat de vraja sunetelor se opreşte la o tarabă, unde o săteancă cânta la toate instrumentele ce le avea oferite spre vânzare. Într-un moment de pauză a femeii, el o întreabă de unde ştie să cânte la atâtea instrumente, iar ea îi răspunde că secretul constă în ele, deoarece acestea cântă singure, şi să păstreze acest mister doar pentru el, deoarece călătoria lui va fi anevoioasă şi va avea nevoie de acest secret doar pentru el.
Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Și rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Și slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Și mai-marii lui, văzându-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din oaste, cu arme cu tot, să se ducă unde-a vrea, dându-i și două carboave de cheltuială.
Ivan atunci mulțumi mai-marilor săi și apoi, luându-și rămas bun de la tovarășii lui de oaste, cu care mai trase câte-o dușcă, două de rachiu, pornește la drum cântând.
Și cum mergea Ivan, șovăind când la o margine de drum, când la alta, fără să știe unde se duce, puțin mai înaintea lui mergeau din întâmplare, pe-o cărare lăuntrică, Dumnezeu și cu Sfântul Petre, vorbind ei știu ce. Sfântul Petre, auzind pe cineva cântând din urmă, se uită înapoi și, când colo, vede un ostaș mătăhăind pe drum în toate părțile.
Humanitas Multimedia publică un nou audiobook, intitulat „Privighetoarea şi trandafirul”, cu poveşti de Oscar Wilde, în traducerea lui Marius Chivu. Pe lângă povestea care dă titlul, mai sunt incluse „Prinţul fericit” şi „Uriaşul egoist”. Lectura îi aparţine lui Marius Manole, care a jucat şi în spectacolul „Privighetoarea şi trandafirul„.
În zilele de 15 şi 16 aprilie 2010, începând cu ora 10:30, Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale ASTRA din Sibiu organizează la Casa Artelor (Piaţa Mică nr. 21, chiar lângă Podul Minciunilor), în sala de conferinţe, lectura publică a cărţii de poveşti „Morişca din muzeu”. Publicaţia a fost editată în cadrul Târgului Naţional de Jucării, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Sibiu. Cartea are la bază povestea unui copil sibian, ce a trecut pragul Muzeului ASTRA.
Amu cică era odată într-o ţară un crai, care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat; şi împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mulţi ani trecură la mijloc de când aceşti fraţi nu mai avură prilej a se întâlni amândoi. Iară verii, adică feciorii craiului şi fetele împăratului, nu se văzuse niciodată de când erau ei. Şi aşa veni împrejurarea de nici împăratul Verde nu cunoştea nepoţii săi, nici craiul nepoatele sale: pentru că ţara în care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului, şi crăia istuilalt la o altă margine. Şi apoi, pe vremile acelea, mai toate ţările erau bântuite de războaie grozave, drumurile pe ape şi pe uscat erau puţin cunoscute şi foarte încurcate şi de aceea nu se putea călători aşa de uşor şi fără primejdii ca în ziua de astăzi. Şi cine apuca a se duce pe atunci într-o parte a lumii adeseori dus rămânea până la moarte.
Dar ia să nu ne depărtăm cu vorba şi să încep a depăna firul poveştii.
Primele pagini ale volumului „Taina şoaptelor” de Costel Macovei, apărut la Editura Lumen:
Motto: Cu fiece poveste eu încerc să-ţi spun
Cum să alegi în viaţă drumul bun.
Despre ce să mai vorbim dac-ar fi să povestim? Despre prinţi? Despre prinţese? Zâne care viaţa-ţi ţese? Cosânzene? Feţi-Frumoşi? Împăraţi mai pântecoşi? Cai cu aripe-nstelate? Zmei făloşi sau solzoşi? Despre babe urâcioase, răpciugoase şi buboase? Sau pitici foarte mici? Ori castele înceţoşate cu fantome preumblate? Poate despre… Ei? Ce-aţi zis? Cum? Înca nu v-aţi decis? De n-aveţi nimic de zis, vă propun… să… da’ acum… Haideţi să pornim la drum!
Încarc...
9 voturi
