În ritmul obişnuit, s-au mai adunat o mie de citate. Şi numărul de voturi este în creştere, chiar uşor accelerat. Continuaţi să vă exprimaţi părerile prin vot şi beneficiile se vor vedea din ce în ce în ce mai mult!
După cum am propus anterior, facem o primă încercare de a avea „moderatori”, adică persoane care se implică mai mult decât ca „editori” (aşa cum îi numim pe cei care adaugă material pe Citatepedia). Numărul de utilizatori a devenit foarte mare (peste 160.000 într-o lună scurtă ca februarie) şi în mod cert, privind pe termen lung, este necesar să găsim formule pentru ca actvitatea pe site să fie mai atent urmărită, pentru a observa cât mai rapid greşelile şi abuzurile, acţionând în consecinţă. Este deci necesar un grup de utilizatori care chiar să aibă unele drepturi suplimentare, pentru a putea acţiona eficient. Deja s-au adunat mai multe idei, care urmează să fie puse în practică (precizări la momentul respectiv).
Aşadar, echipa care va urmări activitatea de pe site este alcătuită din:
Simona Enache – ca de obicei, dornică să sprijine ceea ce facem, va urmări tot ce se adaugă pe site, inclusiv comentariile; excepţie vor face doar secţiunile precizate mai jos
Ica Ungureanu – epigramistă cu experienţă, va urmări atent ce se adaugă în secţiunea Epigrame
Lucian Velea – eu voi urmări atent secţiunea Replici (care este mai dificilă) şi comentariile; desigur, voi superviza în continuare totul
Ceea ce facem acum este experimental, având rolul de a ne îndrepta spre o soluţie optimă pe termen lung. Şi alţii se pot alătura. Obiectivul este că creăm un spaţiu virtual cât mai interesant şi plăcut.
Humanitas Fiction organizează miercuri, 3 martie 2010, ora 18:00, la Cărtureşti, în ceainărie (str. Arthur Verona), lansarea celei mai noi apariţii în colecţia „Raftul Denisei”, romanul „Pictoriţa din Shanghai” de scriitoarea americană Jennifer Cody Epstein. Vor vorbi Simona Kessler, Dana Savuică şi Denisa Comănescu, director editorial Humanitas Fiction. Un fragment din roman va fi pus în scenă de Claudia Imre împreună cu Cristina Roman Maxim (pictură), Ştefania Rotaru (muzică) şi Marian Răducu (interpretare).
Publicat în peste cincisprezece ţări, romanul „Pictoriţa din Shanghai” îşi poartă cititorul pe apele tulburi ale fluviului Yangzi, în camerele Salonului Eternei Splendori, în cosmopolitul Shanghai antebelic, în Parisul boem al „anilor nebuni“ şi în China răvăşită de război civil şi aflată în prag de revoluţie, reconstituind spectaculoasa poveste adevărată a lui Pan Yuliang, una dintre cele mai fascinante şi nonconformiste personalităţi artistice chineze ale secolului XX.
– Tată, ce este de fapt un actor, aşa cum eşti tu?
– Un actor? Ei, fiule, cum să-ţi explic… Actorul e un om care se duce până la marginea scenei, priveşte în culise, unde se află resturi de decor, cârpe, hârtii aruncate, praf, mizerie, şi spune: „Ce privelişte măreaţă se vede de la fereastra asta!”.
După celebrele “Pulp Fiction”, “Sin City” şi cele două volume “Kill Bill” (urmate de un al treilea, în lucru), Quentin Tarantino ne surprinde din nou; de această dată, cu un film total neortodox despre vendetta antinazistă a unor “Ticăloşi fără glorie” (“Inglourious Basterds”) – o producţie Universal Studios cu o distribuţie răsunătoare şi 8 nominalizări la Oscar, disponibilă acum pe DVD şi Blu-ray.
Din vremuri demult apuse, oamenii au scris, pentru a păstra gânduri, şi au construit biblioteci, pentru a depozita organizat cunoştinţele acumulate şi creaţiile literare. O bibliotecă este un „punct de greutate” cultural al unei comunităţi.
Scrierile pe hârtie sunt şi transmiţătoare de informaţie, însă nevoia umană de comunicare rapidă la distanţă a condus şi la apariţia alternativelor. Reţeaua telefonică este deja ceva banal şi acum ajunge aproape în fiecare colţ al lumii, însă tot nu ar fi fost de ajuns. Era nevoie de o viziune superioară, aşa că a apărut Internetul. Poate că cei care i-au pus bazele nu ştiau prea bine unde se va ajunge, însă au avut înţelepciunea de a pune cap la cap un sistem relativ uşor extensibil, la care oricine îşi poate aduce contribuţia, oricât de mică. Şi nu vorbesc doar despre nenumăratele echipamente legate între ele prin milioane de cabluri, asemeni unor neuroni, ori prin canale radio, asemeni unor reverberaţii interioare. Vorbesc mai ales de imensitatea de informaţii şi programe care le pun în mişcare pe Internet.