Pe 13 mai 2021, lumea literară română a suferit o pierdere imensă o dată cu dispariția scriitoarei Ileana Vulpescu, la vârsta de 88 de ani. Aceasta a lăsat în urmă o moștenire valoroasă, nu doar prin operele sale literare, ci și prin contribuțiile sale ca traducătoare și lexicografă. Însă, dincolo de realizările sale profesionale, moartea sa ne face să reflectăm asupra impactului cultural pe care l-a avut asupra generațiilor de cititori și scriitori din România.

Contextul vieții și carierei Ileanei Vulpescu

Ileana Vulpescu s-a născut în 1933, într-o Românie marcată de schimbări politice și sociale profunde. A crescut și s-a format într-o perioadă în care literatura română căuta să se redefinească după impactul devastator al celui de-al Doilea Război Mondial. Această fundal istoric a influențat profund viziunea sa literară și temele abordate în scrierile sale.

Începuturile sale ca lexicografă și cercetătoare la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, între 1959 și 1975, i-au oferit o bază solidă în domeniul limbii române. A contribuit la redactarea unor lucrări esențiale, cum ar fi „Dicționarul limbii române”, demonstrând astfel o dedicare profundă față de limba maternă. Această experiență a îmbogățit nu doar cunoștințele sale, ci și scriitura, transmițându-i un respect profund pentru cuvinte și semnificațiile lor.

Cariera literară: Debut și recunoaștere

Debutul scriitoricesc al Ileanei Vulpescu a avut loc în 1966, cu povestirea „Scrisoare către un cunoscut”, publicată în revista „Familia”. Această primă apariție a deschis drumul către o carieră prolifică, iar în 1976, romanul său „Rămas-bun” a fost premiat de Asociația Scriitorilor din București, marcând un moment definitoriu în cariera sa. Însă, adevărata recunoaștere a venit odată cu publicarea romanului „Arta conversației” în 1980, care a devenit un bestseller și a consacrat-o ca una dintre cele mai importante scriitoare ale vremii.

Romanul „Arta conversației” a atins un succes impresionant, tirajul inițial de 2500 de exemplare crescând rapid la 50.000, ceea ce denotă nu doar popularitatea sa, ci și relevanța temelor abordate. Povestea medicului Sânziana Hangan a rezonat profund cu cititorii, iar pentru această lucrare, Vulpescu a primit numeroase premii, inclusiv Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române.

Impactul literar și cultural

Moartea Ileanei Vulpescu ridică întrebări esențiale despre impactul său asupra literaturii române contemporane. Prin operele sale, a reușit să abordeze teme universale, cum ar fi dragostea, prietenia, și complexitatea relațiilor interumane. „Arta conversației” nu este doar un roman despre interacțiunile sociale, ci și o meditație asupra condiției umane, ceea ce a făcut ca lucrarea să fie studiată și apreciată nu doar de cititori, ci și de critici literari.

De asemenea, adaptările teatrale ale lucrărilor sale au dus la o popularizare și mai mare a scrierilor sale, iar piesa bazată pe „Arta conversației” a fost jucată în teatre din mai multe orașe mari ale țării. Acest lucru demonstrează că literatura sa nu a fost doar un simplu divertisment, ci a generat discuții profunde despre natura umană și despre interacțiunile noastre cotidiene.

Contribuția ca traducătoare

Pe lângă cariera sa de romancier, Ileana Vulpescu a fost și o traducătoare remarcabilă, aducând opere importante ale literaturii universale în limba română. Printre autorii traduşi se numără nume de renume precum Francois Rabelais, Simone de Beauvoir și Alphonse Daudet. Această activitate nu doar că a îmbogățit literatura română, dar a și deschis noi orizonturi pentru cititorii români, permițându-le să acceseze idei și perspective din diverse culturi.

Colaborarea cu soțul ei, Romulus Vulpescu, a fost o parte esențială a carierei sale, iar împreună au creat un impact semnificativ asupra peisajului literar românesc. Această legătură personală și profesională a demonstrat cum literatura poate uni oameni și poate crea legături durabile între generații de cititori și scriitori.

Recunoașterea și distincțiile primite

În 2017, Ileana Vulpescu a fost decorată cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, o distincție care recunoaște contribuția sa semnificativă la cultura română. Această onorare nu a fost doar un simbol al respectului acordat scriitoarei, ci și o recunoaștere a rolului său în promovarea literaturii și a valorilor culturale românești. Este un testament al impactului său asupra culturii naționale și al dedicării sale față de artă și literatură.

Critica literară a subliniat adesea importanța lucrărilor sale în cadrul literaturii române, iar moartea sa lasă un gol greu de umplut. Însă, moștenirea sa va trăi prin operele sale, care continuă să inspire și să provoace gândirea critică a cititorilor.

Reacții și omagii

Anunțul morții Ileanei Vulpescu a fost primit cu tristețe de comunitatea literară și nu numai. Dramaturgul Radu F. Alexandru a subliniat lipsa de reacție a presei române la această pierdere, semnalând o problemă mai profundă legată de modul în care cultura este tratată în mass-media contemporană. Această observație evidențiază o tendință îngrijorătoare de a subestima contribuțiile artiștilor și scriitorilor, chiar și după moartea lor.

Reacțiile din partea colegilor scriitori, critici literari și cititori au fost numeroase, mulți exprimându-și regretul și admirația pentru viața și opera scriitoarei. Aceasta arată cât de profund a influențat Ileana Vulpescu generații întregi și cum literatura sa va continua să fie o sursă de inspirație pentru viitor.

Perspectivele viitoare în literatura română

Moartea Ileanei Vulpescu ne obligă să ne gândim la viitorul literaturii române. Tinerii scriitori care vin din urmă au responsabilitatea de a continua tradiția literară pe care Vulpescu a promovat-o, îmbinând gândirea critică cu creativitatea și inovația. Literatura nu este doar o formă de exprimare, ci și un mijloc prin care putem înțelege mai bine societatea în care trăim.

Este esențial ca viitoarele generații de scriitori să se inspire din moștenirea lăsată de Ileana Vulpescu, să își păstreze autenticitatea și să exploreze teme relevante pentru societatea contemporană. Numai astfel, literatura română va putea continua să evolueze și să rămână relevantă în fața provocărilor globale actuale.

Publicat de Alexandru Damian in Ştiri
Comenteaza! »

Recent, Oradea a fost martora unei inițiative notabile în domeniul culturii, prin semnarea unui protocol care leagă cele trei instituții culturale de marcă ale orașului: Teatrul Regina Maria, Filarmonica de Stat Oradea și Teatrul Szigligeti. Această colaborare, prevăzută să dureze un an, promite să transforme peisajul cultural local, diversificând oferta și atrăgând un număr mai mare de vizitatori. În acest articol, ne propunem să explorăm implicațiile acestui program, contextul istoric și politic din spatele său, precum și reacțiile cetățenilor și ale experților în domeniu.

Contextul inițiativei culturale

Semnarea protocolului pentru un program comun al instituțiilor de cultură din Oradea vine într-un moment în care orașul se confruntă cu provocări legate de atragerea turiștilor și a publicului local. Într-o eră în care orașe precum Cluj-Napoca se afirmă ca centre culturale vibrante, Oradea caută să își definească identitatea culturală printr-o abordare integrată și colaborativă. Decizia de a crea un program comun a fost influențată de dorința de a oferi o ofertă diversificată și atractivă, care să combine tradiția cu inovația.

În plus, absența lui Ilie Bolojan, președintele Consiliului Județean Bihor, la conferința de presă, a generat speculații despre posibilele motive ale acestei colaborări. Deși Bolojan nu a fost prezent, declarațiile făcute de vicepreședinții Consiliului, Călin Gal și Mircea Mălan, sugerează o orientare clară spre consolidarea instituțiilor culturale, în ciuda zvonurilor despre o eventuală comasare.

Implicarea instituțiilor culturale

Teatrul Regina Maria, Filarmonica de Stat Oradea și Teatrul Szigligeti sunt instituții cu o tradiție bogată în promovarea culturii locale. Teatrul Regina Maria, fondat în 1919, a jucat un rol esențial în dezvoltarea culturală a orașului, având un repertoriu variat care include atât producții clasice, cât și contemporane. Filarmonica de Stat Oradea, cu o istorie de peste 100 de ani, este cunoscută pentru concertele sale de înaltă calitate și pentru promovarea muzicii simfonice. Teatrul Szigligeti, dedicat artei dramatice maghiare, aduce o diversitate culturală importantă în peisajul artistic orădean.

Colaborarea dintre aceste instituții nu este doar o simplă asociere; este o oportunitate de a combina resursele, talentul și expertiza fiecărei instituții pentru a crea evenimente culturale inovatoare. Aceasta poate duce la creșterea calității spectacolelor și a concertelor, atrăgând un public mai numeros și diverse categorii de audiență.

Perspectivele culturale ale orașului Oradea

Conform declarațiilor oficialilor, scopul principal al acestui program comun este de a atrage turismul cultural în Oradea. Acest aspect este crucial, având în vedere că orașul se află într-o competiție acerbă cu alte centre culturale din România. Reprezentanții Consiliului Județean au subliniat că, deși nu pot concura cu Clujul în ceea ce privește numărul de festivaluri, Oradea își poate găsi un loc în peisajul cultural prin promovarea culturii tradiționale. Această abordare sugerează o reîntoarcere la rădăcinile culturale ale orașului, care ar putea rezona cu atât cu localnicii, cât și cu turiștii.

Însă, definiția „culturii tradiționale” rămâne vagă în declarațiile oficiale. Este esențial ca autoritățile să clarifice ce anume includ prin acest termen, pentru a evita confuziile și pentru a asigura că programul este bine recepționat de public. Pe de altă parte, o astfel de inițiativă ar putea contribui la revitalizarea identității culturale a orașului, oferind o platformă pentru artiștii locali și promovând moștenirea culturală a regiunii.

Reacțiile cetățenilor și ale experților

Întreaga inițiativă a fost primită cu un amestec de optimism și scepticism. Cetățenii sunt curioși să vadă cum va evolua acest program și dacă va reuși să îmbunătățească oferta culturală din Oradea. Mulți dintre ei sunt nerăbdători să participe la evenimentele care vor fi organizate, în timp ce alții se tem de posibilele implicații ale comasării instituțiilor, care ar putea afecta calitatea actului cultural.

Experții în domeniul culturii au subliniat importanța colaborării între instituțiile culturale, menționând că aceasta poate duce la o utilizare mai eficientă a resurselor și la crearea unor produse culturale de calitate superioară. De asemenea, ei sugerează că o comunicare transparentă și implicarea comunității în procesul decizional vor fi esențiale pentru succesul acestei inițiative.

Implicații pe termen lung

Pe termen lung, acest program comun ar putea avea un impact semnificativ asupra peisajului cultural din Oradea. Dacă va fi implementat cu succes, ar putea duce la o creștere a numărului de evenimente culturale, atrăgând nu doar localnici, ci și turiști din alte regiuni. Aceasta ar putea contribui la dezvoltarea economiei locale, prin creșterea veniturilor generate de turism și de activitățile culturale.

De asemenea, o ofertă culturală diversificată poate ajuta orașul să își construiască o identitate unică pe harta culturală a României. Această identitate ar putea fi promovată prin campanii de marketing și parteneriate cu alte orașe sau regiuni, consolidând astfel poziția Oradiei ca destinație culturală. Într-o lume din ce în ce mai globalizată, orașele care reușesc să își păstreze identitatea culturală și să o promoveze eficient au șanse mai mari de a atrage atenția și interesul turiștilor.

Concluzie: Oportunități și provocări

În concluzie, programul comun al instituțiilor de cultură din Oradea reprezintă o oportunitate semnificativă pentru revitalizarea peisajului cultural al orașului. Cu toate acestea, succesul său depinde de implementarea eficientă a acestuia, de comunicarea deschisă cu comunitatea și de clarificarea obiectivelor. Este esențial ca autoritățile să rămână receptive la feedback-ul cetățenilor și să adapteze programul în funcție de nevoile și dorințele acestora. Numai astfel Oradea va reuși să își contureze un viitor cultural prosper și sustenabil.

Publicat de Alexandru Damian in Ştiri
Comenteaza! »

Era odată o babă, care avea trei feciori nalți ca niște brazi și tari de virtute, dar slabi de minte.

O răzeșie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite și multe păsări alcătuiau gospodăria babei. Pe lângă acestea mai avea strânse și părăluțe albe pentru zile negre; căci lega paraua cu zece noduri și tremura după ban.

Pentru a nu răzleți feciorii de pe lângă sine, mai dură încă două case alăture, una la dreapta și alta de-a stânga celei bătrânești. Dar tot atunci luă hotărâre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lângă sine — în casa bătrânească — și a nu orândui nimic pentru împărțeală până aproape de moartea sa. Așa făcu; și-i râdea inima babei de bucurie când gândea numai cât de fericită are să fie, ajutată de feciori și mângâiată de viitoarele nurori. Ba de multe ori zicea în sine: „Voi privighea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă, în lipsa feciorilor mei. Soacră-mea — fie-i țărna ușoară! — așa a făcut cu mine. Și bărbatu-meu — Dumnezeu să mi-l ierte! — nu s-a putut plânge că l-am înșelat sau i-am risipit casa; … deși câteodată erau bănuiele… și mă probozea… dar acum s-au trecut toate!”

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Poveşti
Comenteaza! »

Joachim Umlauf, directorul Goethe-Institut București, a adus în discuție o problemă profundă și complexă legată de peisajul artistic românesc. Într-o declarație recentă, el a subliniat un paradox remarcabil: pe de o parte, românii investesc în mașini scumpe, pe de altă parte, arta rămâne un domeniu neexplorat pentru mulți dintre ei. Această observație nu este doar o simplă constatare, ci deschide o fereastră către o analiză mai amplă a valorilor culturale, economice și sociale din România de astăzi.

Contextul Istoric al Culturii în România

România a traversat o serie de transformări radicale în ultimele decenii. După căderea comunismului în 1989, țara a cunoscut o liberalizare rapidă a pieței și a societății, ceea ce a dus la o expansiune a consumului. Odată cu integrarea în Uniunea Europeană, România a avut acces la noi oportunități economice, dar și la influențe culturale externe. Totuși, acest proces a fost uneori disfuncțional, iar diferențele dintre clasa de mijloc și categoriile vulnerabile au crescut. În acest context, cultura a fost adesea subfinanțată și marginalizată, iar prioritățile economice au eclipsat investițiile în arta contemporană.

De asemenea, România are o tradiție culturală bogată, dar în ultimele decenii, aceasta s-a împărțit între valorile tradiționale și cele moderne. Această dualitate a creat o tensiune în care arta contemporană se luptă să fie recunoscută și apreciată, mai ales în fața unor alternative de consum mult mai vizibile, cum ar fi automobilele de lux.

Observația lui Umlauf: Mașini vs. Artă

Declarația lui Umlauf referitoare la contrastul dintre achiziționarea de mașini scumpe și lipsa interesului pentru artă reflectă o realitate socială complexă. În multe orașe mari, inclusiv București, mașinile de lux devin un simbol al statutului social. Acest fenomen poate fi interpretat ca o reacție psihologică la traumele istorice și la complexele de inferioritate, unde posesiunile materiale sunt văzute ca o modalitate de validare personală.

Pe de altă parte, arta este adesea percepută ca un lux, mai degrabă decât ca o necesitate. Aceasta poate fi provocată de lipsa unei educații culturale solide în rândul populației, unde arta nu este integrată în viața de zi cu zi a cetățenilor. În Germania, unde Umlauf a lucrat anterior, arta este văzută ca parte integrantă a educației și a culturii, fiind accesibilă unei game mai largi de oameni.

Scena Artistică Contemporană din România

Umlauf menționează că scena galeriilor de artă contemporană din România este destul de mică și că publicul este limitat. Acest lucru este confirmat de statisticile de consum cultural, care arată că participarea la evenimente artistice este adesea restricționată la un segment mic de populație. Majoritatea celor care frecventează galeriile de artă sunt aceleași persoane, ceea ce subliniază necesitatea de a atrage un public mai diversificat.

Un alt aspect important este că, în ciuda potențialului artistic al țării, lipsa unor politici culturale coerente și a unei viziuni pe termen lung afectează dezvoltarea acestui sector. Umlauf subliniază că autoritățile române nu sunt întotdeauna conștiente de cum ar putea cultura să contribuie la dezvoltarea economică și socială a Bucureștiului. Această neconectare între cultură și dezvoltare urbană este o problemă recurentă în multe orașe din estul Europei.

Importanța Politicilor Culturale

Umlauf sugerează că este esențial ca autoritățile locale să dezvolte politici culturale care să sprijine arta contemporană. Aceste politici ar putea include programe de rezidență pentru artiști, sprijin pentru galeriile de artă și evenimente culturale, dar și inițiative care să încurajeze participarea cetățenilor la viața culturală. De exemplu, organizarea de evenimente în spații neconvenționale sau integrarea artei în viața comunității ar putea fi soluții viabile pentru a atrage un public mai larg.

De asemenea, Umlauf subliniază necesitatea de a crea un dialog între scena artistică locală și cea internațională. Această interconectare poate aduce nu doar vizibilitate, ci și oportunități de colaborare și schimb cultural. Goethe-Institut, sub conducerea lui Umlauf, își propune să acționeze ca un catalizator în acest proces, facilitând parteneriate și proiecte comune care să îmbogățească atât arta românească, cât și cea germană.

Impactul Asupra Cetățenilor și Perspectivele Viitoare

Impactul observațiilor lui Umlauf se extinde dincolo de simpla analiză culturală, având implicații profunde asupra societății românești. Atunci când arta este marginalizată, se riscă nu doar pierderea diversității culturale, ci și stagnarea dezvoltării personale și comunitare. Arta are capacitatea de a provoca gândirea critică, de a stimula discuțiile sociale și de a întări legăturile comunității.

Pe termen lung, o revitalizare a scenei artistice contemporane ar putea duce la o schimbare a percepției publicului asupra artei, transformând-o dintr-un lux într-o parte esențială a vieții cotidiene. Această schimbare nu se va întâmpla peste noapte, dar inițiativele precum cele promovate de Goethe-Institut pot juca un rol crucial în acest proces.

Concluzie: Oportunități și Provocări

În concluzie, Joachim Umlauf a adus în discuție o serie de provocări și oportunități pentru cultura românească contemporană. Observațiile sale subliniază nevoia urgentă de a aborda complexitățile consumului cultural și de a dezvolta politici care să sprijine arta ca parte integrantă a societății. Fie că este vorba de mașini scumpe sau de artă, aceste alegeri reflectă valorile și aspirațiile unei societăți în căutarea identității și a sensului. Cultura trebuie să devină un pilon central în dezvoltarea României, nu doar un accesoriu, pentru a construi o societate mai echitabilă și mai inclusivă.

Publicat de Alexandru Damian in Ştiri
Comenteaza! »

Trupa OneRepublic a lansat piesa „Run”. Melodia este scrisă și produsă de Ryan Tedder, Brent Kutzle, Tyler Spry și John Nathaniel. „Run” urmează să apară pe următorul album, „Human”, alături de piesele lansate deja: „Rescue Me”, „Somebody To Love”, „Wanted”, „Didn’t I” și „Better Days”.

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Muzică, Ştiri, Video
Comenteaza! »

Într-o societate în continuă transformare, unde normele și valorile sunt deseori contestate, Adrian Schiop, scriitor și activist pentru drepturile LGBTQ+, oferă o perspectivă captivantă asupra evoluției discursului referitor la homosexualitate în România. În cadrul unei întâlniri la Muzeul Culturii Queer, Schiop a subliniat că, până în 1990, homosexualitatea nu era recunoscută în discursul public, iar în trei decenii, ideea de a introduce educația sexuală în școli pare a fi un pas prea mare. Această afirmație deschide o discuție complexă despre istoria, cultura și acceptarea comunității LGBTQ+ în România contemporană.

Context Istoric: Homosexualitatea în România Pre și Post 1990

Până în 1989, homosexualitatea era considerată o deviație morală și era stigmatizată în societatea românească. Regimul comunist a promovat o viziune conservatoare asupra sexualității, iar orice formă de expresie a diversității sexuale era reprimată. După căderea comunismului, societatea a început să exploreze noi forme de identitate și să recunoască existența comunității LGBTQ+.

De-a lungul anilor 1990, au avut loc schimbări semnificative în percepția publică asupra homosexualității. Cu toate acestea, această evoluție nu a fost lipsită de obstacole. Homofobia a rămas prevalentă, iar înțelegerea și acceptarea diversității sexuale au fost adesea întâmpinate cu scepticism și ostilitate.

Adrian Schiop: Un Voci a Literaturii Queer

Adrian Schiop este mai mult decât un simplu scriitor; el este un promotor activ al literaturii queer în România. Cu patru romane publicate, inclusiv „Soldații. Poveste din Ferentari”, Schiop a reușit să aducă în prim-plan teme și probleme legate de identitatea LGBTQ+. De asemenea, el a fost implicat în diverse inițiative culturale care sprijină tinerii artiști ai comunității queer.

Cariera sa literară a început în 2002, iar stilul său de scriere este caracterizat printr-o abordare personală și profundă a experiențelor queer. Prin intermediul cursurilor de scriere creativă pe care le susține, Schiop contribuie la dezvoltarea unei noi generații de scriitori care abordează teme legate de identitatea sexuală și de gen.

Educația Sexuală în Școli: O Provocare pentru Societate

Una dintre cele mai controversate teme discutate de Schiop este introducerea educației sexuale în școli. El afirmă că, deși este un pas necesar, societatea românească nu este pregătită pentru o astfel de schimbare radicală. Conform statisticilor recente, toleranța față de căsătoriile gay a crescut cu 20%, ceea ce sugerează o deschidere graduală, dar nu suficientă pentru a justifica o reformă în educația sexuală.

În acest context, este esențial să înțelegem că educația sexuală nu se limitează doar la informații despre anatomie, ci implică și o educație despre respectul față de diversitate și drepturile omului. Așadar, întrebarea care se pune este: cum putem pregăti tinerii pentru a accepta diversitatea sexuală într-o societate încă marcată de prejudecăți?

Literatura Queer: O Formă de Revoluție Culturală

Literatura queer reprezintă o formă de revoluție culturală care contestă normele tradiționale ale societății. Schiop explică faptul că literatura queer nu se limitează la autorii care sunt parte a comunității LGBTQ+, ci include și lucrări care abordează teme legate de identitatea de gen și sexualitate din perspective diverse.

Un exemplu notabil este „Balada tristei cafenele” de Carson McCullers, care, deși scrisă de o autoare heterosexuală, explorează teme queer. Aceasta subliniază ideea că literatura queer poate fi apreciată și de cei din afara comunității LGBTQ+, promovând astfel o înțelegere mai profundă a diversității umane.

Impactul Asociației MozaiQ și Muzeul Culturii Queer

Asociația MozaiQ joacă un rol crucial în promovarea culturii queer în România. Proiectul „Triumf Amiria. Muzeul Culturii Queer” își propune să recupereze producția culturală queer din ultimele două decenii și să încurajeze artiștii emergenți. Această inițiativă oferă un spațiu sigur pentru exprimarea creativă și pentru explorarea identității queer.

Muzeul Culturii Queer nu este doar un loc de expunere, ci și un centru educațional care facilitează discuții despre istoria și cultura LGBTQ+. Prin aceste activități, se promovează o cultură a acceptării și a respectului, contribuind la demontarea stereotipurilor și prejudecăților existente.

Perspectivele Viitoare: Acceptarea și Toleranța în România

Privind spre viitor, Schiop consideră că acceptarea și toleranța față de comunitatea LGBTQ+ în România sunt în continuă evoluție. Televiziunile și media au început să adopte o viziune mai pozitivă asupra diversității sexuale, iar aceasta ar putea influența și percepția publicului larg.

Cu toate acestea, provocările rămân. Educația sexuală în școli, parteneriatele civile și alte aspecte legate de drepturile LGBTQ+ sunt încă teme sensibile în dezbaterea publică. Este esențial ca societatea să continue să discute deschis despre aceste subiecte și să acționeze pentru a promova o cultură a respectului și acceptării.

Concluzie: Calea Spre Acceptare

Adrian Schiop ne amintește că, deși am parcurs un drum lung în ceea ce privește acceptarea diversității sexuale în România, mai este mult de lucru. Prin literatură, educație și inițiative culturale, putem construi o societate mai incluzivă, unde fiecare individ este respectat și acceptat pentru cine este. Această schimbare nu se va produce peste noapte, dar cu fiecare pas pe care îl facem, ne aproximăm mai mult de o lume în care diversitatea este celebrată.

Publicat de Alexandru Damian in Ştiri
Comenteaza! »