I se întâmplă fiecăruia din noi: te ștergi de pe lista unui e-mail nedorit de marketing, iar câteva zile mai târziu un alt e-mail de la aceeași companie îți apare în inbox. Comediantul James Veitch a transformat această frustrare într-un capriciu atunci când un supermarket local a refuzat să înțeleagă că „nu” e ”nu”. A urmat distracția.
Ich errinnere hier meine Leser, dass diese Blätter nichts weniger als ein System enthalten sollen. Ich bin also nicht verpflichtet alle die Schwierigkeiten aufzulösen, die ich mache. Meine Gedanken mögen sich weniger zu verbinden, ja wohl gar sich zu wiedersprechen scheinen; wenn es denn nur Gedanken sind, bei welchen sie Stoff finden, selbst zu denken. Hier will ich nichts als fermenta cognitionis ausstreuen. – LESSING (Hamburgische Dramaturgie, 296)
Aici trebuie să aduc aminte cititorilor mei că aceste pagini nu conțin nicidecum un sistem. Deci eu nu sunt obligat să lămuresc toate greutățile ce arăt. Gândurile mele pot să nu se lege, ba pot chiar părea contrazicătoare; numai să fie gânduri care vă vor da prilej să gândiți și d-voastră. Aici voi numai să răspândesc fermenta cognitionis. – LESSING (Dramaturgia Hamburgică, 296)
Una din cele mai întrebuințate forme ale scrierii e desigur forma polemicii. Polemica e și foarte necesară și foarte folositoare. Că din ciocnirea ideilor iese scânteia adevărului, nu e un cuvânt deșert, ci un mare adevăr. Forma polemicii e una din cele mai nimerite forme literare și științifice pentru limpezirea unor principii, unor vederi și pentru propagarea în masa publicului a unor adevăruri literare și științifice. Alte forme pot să aibă și chiar au avantajele lor. Așa, spre exemplu, o expunere largă și sistematică, o expunere completă a unei chestituni într-un op voluminos e desigur preferabilă în multe privințe unor articole polemice, unde necesarmente va lipsi și sistematizarea și putința de a fi completat. Dar o astfel de expunere sistematică și completă poate să fie bună numai în țările foarte culturale și acolo chiar, pentru un cerc mic de oameni învățați. Pentru grosul publicului însă, chiar și în țările cele mai culte, dar mai ales în țările mai puțin culte, forma polemică e mai nimerită și, de multe ori, chiar unica posibilă.
Sunt copiii nepricepuți la a spune minciuni? Credeți că le puteți detecta minciunile cu ușurință? Cercetătorul în dezvoltare Kang Lee studiază ce se întâmplă cu copiii la nivel psihologic când aceștia mint. O fac în mod frecvent, începând cu vârsta de doi ani, și chiar se pricep la asta. Lee explică de ce ar trebui să sărbătorim momentul când copiii încep să mintă și ne prezintă o nouă tehnologie de detectare a minciunilor, tehnologie care ar putea, cândva, să dezvăluie emoțiile noastre ascunse.
Sâmbătă, 4 februarie 2017, MNAR în parteneriat cu Atelierul de Scrisori/LivrezDragoste.ro invită iubitorii de artă să participe la o vânătoare de mistere, la Muzeul Național de Artă al României (Calea Victoriei, 49-53). Traseul se desfășoră în intervalul 10:00-18:00, în Galeria de Artă Europeană.