Muzeul Național de Artă al României organizează o nouă manifestare din seria Opere în prim plan, şi anume la conferința „Retorica unui gest”, susținută de Mălina Conțu, muzeograf în cadrul Biroului de Artă Europeană și Artă Decorativă, care are loc sâmbătă, 24 septembrie 2016, ora 19:00, și miercuri, 5 octombrie 2016, ora 16:00, în Galeria de Artă Europeană.
Continuare »
Videoclipul cântecului interpretat de Sia
Limita dintre lumea noastră fizică și informațiile digitale din jur devine tot mai subțire. Jinha Lee, designer și inginer, vrea să topească limita de tot. În această scurtă demonstrație, Lee ne ține cu sufletul la gură prin cîteva din ideile lui, de exemplu un creion pe care îl introduci într-un ecran pentru a desena obiecte 3D sau un prototip de calculator în care poți mișca obiectele digitale cu mîinile.
Ce farmec de nedescris au povestirile despre un oraș vechi, care a fost în floare odată și din care, din cine știe ce întâmplări, s-a retras viața!…
Vântul venind a adus zi cu zi tot alte fire de nisip, le-a strecurat prin încăperi, le-a cernut pe coperișuri, le-a împinzit ca un giulgiu, făcându-le una cu pământul. Vârfuri de coloane au mai stăruit ici-coio, de cari, caravanele trecând, vorbeau ca de rămășițele unei cetăți înfloritoare; apoi și coloanele au dispărut cu veacurile și numai în cărți a mai rămas pomenire de ceea ce a fost în strălucitoarele și albele orașe ce se ridicau odinioară. Pe unele, după epoci îndelungate de glorie, un simplu cutremur le-a dat jos peste noapte, asemenea unui șubred joc de cărți clădite de un copil, ori năvala cenușei unui vulcan le-a năpădit, surprinzându-le în plină activitate. Pe altele, valurile le-au înghițit pe totdeauna și numai în legendele și baladele vechi mai trăiesc ascunse în fundul apelor, cu palaturile și clopotnițele lor care se trezesc noaptea și-și sună clopotele lor scufundate.
Și nu știu de ce, lașul, în serile de toamnă umede, când clopotele încep să sune de vecernie din nenumăratele turnuri, în negură, mă face să mă gândesc la un astfel de oraș scufundat și să-mi închipui că trăiesc într-un afund de apă, unde lumina de-abia mai străbate și din care mă lupt, cu toată dragostea mea de viață, să ies, să mă ridic la suprafață ca să respir și să-mi umplu plămânii de aerul curat și binefăcător al cerului, și să mă încălzesc din nou la lumina fericită a soarelui.
Continuare »
Sergiu Cioiu recită o poezie de Nicu Alifantis, din volumul „Scrisori nedesfăcute”
Biochimistul Joe DeRisi vorbește despre noile modalități uimitoare prin care se pot depista virusurile (și trata bolile pe care acestea le provoacă) prin folosirea ADN-ul. Activitatea lui ne-ar putea ajuta să înțelegem malaria, SARS, gripa aviară și 60% din infecțiile virale obișnuite care nu sunt depistate.
Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies