Nu mai viscoleşte. Încă din zori, vântul şi-a domolit piruetele, dând drumul ninsorii din braţele sale vijelioase, cu graţia unei balerine care încheie ultimul dans. Pe geam nu mai văd decât o ninsoare blândă, ca un umblet de îngeri prin cer în ajun de Crăciun. O cernere de lumină, într-o tăcere atât de adâncă, încât aud în suflet aşternerea fulgilor peste pământul adormit. Niciun om pe stradă încă. Nicio maşină. Văd zăpada răscolită de pluguri, căreia liniştea acestei dimineţi dumnezeieşti încearcă naiv să-i aline rănile.

În curând o să apară şi primul om. Şi prima maşină. Prima lopată se va împlânta în trupul cald încă al zăpezii. La fereastra dinspre nord, cea care dă spre oraş, viaţa începe, cu încăpăţânarea nepăsătoare a oamenilor de a trăi în afara naturii. Curge prin arterele pline de muşuroaie ale oraşului, la fel ca în oricare anotimp, cu grabă, fără oprelişti, fără să privească în sus la ninsoarea ce cade la fel de milenii, anacronică şi egală, peste lume.

Publicat de Silvia Velea in Eseuri
6 comentarii »

O dedicaţie pentru fani de la Esmee Denters

Publicat de Lucian Velea in Muzică, Video
Comenteaza! »

Adora Svitak, un copil supradotat, spune că lumea are nevoie de gândire „copilărească”: idei îndrăzneţe, creativitate dezlănţuită şi mai ales optimism. Marile vise ale copiilor merită aşteptări pe măsură, spune ea, începând cu bunăvoinţa adulţilor de a-i învăţa pe copii, dar în aceeaşi măsură de a învăţa de la aceştia.

Publicat de Alexandru Uvra in Prelegeri, TED, Video
Comenteaza! »