Am adus câteva modificări de aspect la paginile site-ului, cea mai evidentă fiind adăugarea unor mici portrete ale autorilor, atunci când sunt disponibile, la fiecare citat. Rolul acestora este mai degrabă de a „amprenta” textul, pentru a observa mai uşor spusele unor autori preferaţi sau, din contră, pentru a sări mai rapid peste cele ale altora. Pentru a vedea portretul mai mare, se poate merge la secţiunea respectivului autor (clic pe nume).
Desigur, ideal ar fi să avem imagini pentru toţi autorii. Cei care doresc să participe la completarea celor care lipsesc, fie şi numai cu o imagine, sunt rugaţi să ne contacteze.
Fragmente din volumul „Darul lui Humboldt” al lui Saul Bellow (10 iunie 1915 – 5 aprilie 2005):
„Culegerea de balade publicată de Von Humboldt Fleisher prin anii ’30 a avut un succes răsunător chiar de la bun început. Humboldt părea să fie poetul pe care-l aşteptase întreaga omenire. Pot să vă spun că, în Midwest, pe unde mă aflam atunci, şi eu îl aşteptasem cu emoţii arzătoare. Scriitor de avangardă, primul dintr-o nouă generaţie, Humboldt era un bărbat frumos, blond, solid, serios, spiritual şi cultivat. Avea toate aceste calităţi. Nu a existat ziar să nu-i recenzeze cartea. Fotografia i-a apărut în Time, neînsoţită de cuvinte jignitoare, şi în Newsweek însoţită de cuvinte elogioase. I-am scris lui Humboldt o lungă scrisoare de admiraţie şi am fost invitat în Greenwich Village, la o discuţie de idei şi de literatură.”
Împletitură de fir, viaţa este… aţă colorată. O bucată verde, o bucată roşie, o bucată albastră, alta albă şi alte culori ce se încolăcesc separat în noduri multicolore. Atâta ocupaţie avea ea, copila, să primească sentimente-culori, după cum aţa vieţii se deşira pe ghemul trăirii.
Păcat că atunci când a bătut la poarta lumii nu o aştepta decât un ghem. Atât! Fiinţele de pe calea sa erau prea ocupate cu sentimente de plastic, imitator de viaţă autentică, să mai primească aşa cum se cuvine pe mogâldeaţa ca azurul cerului. Timpul trece, firul de la început, albastru de senin, începu să capete culori tot mai conturate, odată cu înaintarea în viaţă, cu trecerea prin ţinutul naiv al copilăriei şi apoi al idealismului adolescentin.