Prietena din Australia
Ecranul era aşezat puţin oblic. De aceea, chipul ce se reflecta în el devenea ceva nedefinit, ca un chip de fantomă, ceva care parcă încerca să intre în ecran, ceva ce parcă vroia cu tot dinadinsul să se contopescă cu lumea de dincolo de acel ecran rece şi rigid.
Se aude telefonul. „Fantoma” nu reacţionează, parcă timpul se oprise în loc, ochii ramânând blocaţi pe ecran fără nicio mişcare, hipnotizaţi. Straniu însă, degetele se mişcau de parcă erau de robot.
Continuare »