Joi, 17 iulie 2008, ora 17:00, la Cercul Militar Constanţa are loc lansarea cărţii „Arlechinul cu fesul pe dos”, cel de-al doilea volum de versuri al lui Valeriu Barbu, un om care „evadează” din greşelile vieţii sale prin poezie.

În prefaţa cărţii, intitulată „Arlechinada – o stare de spirit”, scriitorul Valeriu Cuşner comentează:

Încă din volumul său de debut „Din cioburi”, Valeriu Barbu era îngrijorat de arlechinul din trupul său („nu mai rabdă, iese… îşi caută altă locuire în animale, păsări, în ierbi” ), pentru că alter-ego-ul său devenise depozitarul smintelilor unei „normalităţi impuse”, opunându-i, ca interfaţă, propria-i „sminteală” („încă unul s-a ţicnit”), o formă inedită de libertate (asemenea „libertăţii” celebrului personaj din „Înălţimile găunoase”; a lui Alexandr Zinoviev). Astfel a devenit imun faţă de circul derutant al speranţelor din afară, luând totul peste picior, purtându-şi fesul (mintea), pe dos pentru că: „m-am săturat să fiu normal în mine”. Numai că o astfel de defulare îi joacă feste, pentru că renunţând la pastilele de luciditate, jocul de-a normalitatea a devenit periculos, realizând, de astă dată, că „tristeţometrul” îi ascute neputinţele, rănile, spaima şi mirările, în deplină responsabilitate realizând că-şi mimează sentimentele.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Poezii, Ştiri
Comenteaza! »

Netocmite, netrecute din vreme, ca şi cum ar şti că un om, un altul şi un altul în alt colţ de lume se grăbesc să ajungă la întâlnirea cu oamenii, gândurile, sufletele şi imaginaţia creează cuvinte… Le spun să meargă… Valeriu Barbu, poet al imaginilor şi imaginarului, ne bucură în fiecare săptămână cu versuri de o notă aparte prin intermediul scrisorilor trimise din temniţa în care viaţa l-a împins. Din locul înconjurat uneori de privirea haină a deznădejdii, alteori, de lumina din ochii uriaşului blând, speranţa care priveşte printre gratii lăcrimând, văzând cât de singur e, cât sunt de singuri oamenii, uneori, în spaţiul lor strâmtat de dimensiuni, sufletul îşi întinde rădăcinile şi aripile spre adâncul şi înaltul Universului, ne transmite bucuria, tristeţea, speranţele, fricile şi, mai ales, dragostea de natură, de libertate, de oameni în general şi de Maria.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Mariana Fulger in Cărţi, Poezii, Ştiri
4 comentarii »