7 martie 2012
Editura Humanitas a publicat recent cartea „Minunea Sfântului Baudolino”, purtând semnătura lui Umberto Eco, traducere în limba română de Sorin Mărculescu.
Între anii 1959 şi 1961, Umberto Eco a publicat în revista italiană Verri o serie de texte satirico-parodice, vizând o diversitate caleidoscopică de teme ale lumii contemporane. Peste doi ani, în 1963, aceste texte aveau să fie strânse în volumul „Jurnalul minim”, care s-a dovedit a fi de mare succes. Un nou volum, „Il secondo diario minimo”, a fost publicat în 1992. Versiunea românească reprezintă o selecţie din această ultimă ediţie, prezentând o faţetă mai puţin cunoscută a celebrului scriitor italian.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Umor, Ştiri
27 decembrie 2010
La Editura Polirom a apărut „Cimitirul din Praga„, cel mai recent roman de Umberto Eco, traducere din limba italiană şi note de Ştefania Mincu.
„Cimitirul din Praga” spune povestea lui Simonini, un personaj misterios, cu lacune de memorie şi dublă personalitate. Nu se ştie exact cu ce anume se ocupă – cel mai probabil, cu falsificarea de scrisori şi acte oficiale, din moment ce guvernanţii, poliţia şi serviciile secrete din multe ţări sunt interesate de munca lui şi vor să-l angajeze. În documentele sale revine obsesiv celebrul cimitir evreiesc din Praga, cu lespezile sale suprapuse şi cu ceasul ale cărui limbi se invârt în sens contrar celui obişnuit. Între conspiraţii şi revolte, Umberto Eco arată cum se desenează încet-încet noua tablă de şah pe Vechiul Continent în a doua jumătate a secolului XX. Un roman cutremurător, despre aspecte ale unei politici trecute sub tăcere, care aruncă o lumină sumbră asupra viitorului.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
5 ianuarie 2009
Umberto Eco, născut pe 5 ianuarie 1932, este una dintre cele mai importante figuri din semiotica europeană, un teoretician desăvârşit şi extrem de plăcut la lectură, pertinent şi dinamic, solicitant şi abil în a capta atenţia şi interesul lectorului. Pe lângă sistemul teoretic, autorul a găsit de cuviinţă să-l ilustreze practic, în câteva structuri romaneşti ce i-au adus popularitatea şi în rândul profanilor. Una dintre ideile de bază pe care am construit o analiză a romanului său, „Numele trandafirului”, este aceea că fiecare cititor alege, dintr-o carte oarecare pe care o citeşte, exact ceea ce poate înţelege şi asimila, în funcţie de calităţile sale native, interesele personale şi bagajul de cunoştinţe pe care îl posedă până în acel moment. Prin urmare, o carte se dovedeşte a fi – în fapt – o multitudine de cărţi, iar romanul lui Eco demonstrează chiar prin construcţie acest lucru.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Articole, Cărţi
31 iulie 2008
Într-un pasaj din „Şase plimbări prin pădurea narativă”, Umberto Eco ajunge să formuleze o «regulă infailibilă»1 pentru a stabili dacă un film este pornografic sau nu: într-un astfel de film, timpul discursului concide cu timpul acţiunii, acţiunea rezumându-se la «un şir minim de fapte cotidiene. (…) De aceea, tot ce nu este act sexual trebuie să ia atâta timp cât ia şi în realitate – în timp ce actele sexuale vor trebui să ia mai mult timp decât cer ele de obicei în realitate.» Bineînţeles, Umberto Eco sesiza riscul unei generalizări forţate, atrăgând atenţia că această definiţie a filmului pornografic presupune obligatoriu reprezentarea de acte sexuale.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Răzvan Ventura in Cinema, Critică literară, Cărţi, Fragmente literare
5 voturi