A apărut numărul 8 din 2013 al revistei de cultură „Constelaţii diamantine”, prin care publicaţia aniversează al treilea an de existenţă. Biblioteca Citatepedia include toate numerele, inclusiv acesta.
Articolele sunt variate, iar versurile pentru toate gusturile. Picturile lui Nicolas Poussin asigură ilustraţia artistică.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Volumul „Culegere de epigrame aparţinând membrilor clubului epigramiştilor Cincinat Pavelescu” a apărut în anul 1974 la Editura Litera din Bucureşti. Selecţia a fost realizată de către Mircea Trifu şi Giuseppe Navarra, iar coperta şi portretele de către Alexandru Clenciu.
Din cuvântul înainte, scris de către acelaşi Mircea Trifu – preşedintele Clubului epigramiştilor „Cincinat Pavelescu”, reţinem că:
Versurile epigramei au fost mângâiate de către Boileau, Corneille, Voltaire, Baudelaire, Verlaine, Tristan Bernard, Romain Rolland, poantele epigramei au fost cizelate cu migală de către Swift şi Byron, Wilde şi Bernard Shaw, Lessing, Schiller şi Heine, iar catrenul epigramatic a fost înnobilat, cu geniul lor, de către Ibsen şi Mark Twain, Puşkin şi Miguel de Unamuno.
Continuare »
1 voturiÎncarc...
Cincinat Pavelescu scria, atunci când i s-a cerut să răspundă la întrebarea “Cum se face o epigramă?”:
Epigrama e un fulger scurt, o scăpărare repede ţâşnită din cremene când o izbeşte amnarul. Aş compara-o, de asemenea, cu un mic lampion veneţian care, înconjurat de umbra nopţii, dă lumina-i capricioasă şi străluceşte ca o candelă ambulantă pe întunericul mişcător şi rece al lagunelor. Lampionul însă are nevoie pentru a lumina să fie înfăşurat de banda largă a întunericului. Epigrama, dimpotrivă. Scânteiază numai atunci când o învăluie un exces de lumină. Cu cât inteligenţa subtilă şi pătrunzătoare a cititorului sau a ascultătorilor este tăiată în feţe strălucitoare şi multiple, cu atât spiritul poetului e sorbit şi se răsfrânge în minţile luminoase, întocmai ca o imagine pe care o înfrumuseţează claritatea unei oglinzi de preţ.
Continuare »
2 voturiÎncarc...După pilda prietenului nostru comun Rică Venturiano, fost-am şi eu, prin anii 1952-1957, „Studinte-n Drept şi Publicist” la Universitatea din Bucureşti.
Printre colegii de redacţie îi aveam pe viitorii jurnalişti Ion Arcaş, Ion Bucheru şi Cornel Tabacu, cei care s-au folosit de prilejul sărbătoririi revelionului pentru a pune la cale şi realiza apariţia, la 27 decembrie 1956, a unei pagini cu epigrame care – ca să nu se poată spune că ar fi fost adresate cine ştie cărui conducător de partid sau de stat – au fost dedicate colegilor şi colaboratorilor truditori în redacţia noastră. Aşa s-a întâmplat că am fost şi eu băgat în seamă cu absolut realele şi recunoscutele două slăbiciuni: fizică şi epigramistică. Dintre cele 2, reproduc aici catrenul scris de Ion Bucheru, (semnat „un fost colaborator” întrucât – de câteva luni – devenise redactor la „Viaţa Studenţească”):
Lui Culicovschi (jurist) care a comis o epigramă:
Ţi-am fotografiat catrenul,
Chiar ţi l-am pus parol! în ramă
Dar trebuie o pledoarie
Să mă convingi că-i epigramă!
Continuare »
3 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies