Există mai multe bariere acum decât la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, este de părere designerul Alexandra Auer. Atunci când ridici un zid, mai creezi unul fără să-ți dai seama – o delimitare în mintea noastră de „noi” versus „ceilalți” care pune în pericol siguranța colectivă. Cu rezultate intrigante din proiectul ei de design social în care s-a concentrat pe două școli primare, separate printr-un gard, Auer ne încurajează să demontăm favoritismele și să recâștigăm perspectiva tuturor lucrurilor pe care le avem în comun.
Joi, 9 iunie 2022, la ora 19:00, UNATC inaugurează o serie de evenimente, sub titulatura Dialog Teatru-Film, atunci când, pe Insula UNATC, în sediul din str. Matei Voievod nr. 75-77, are loc o primă întâlnire și dialog deschis cu regizorii Gianina Cărbunariu, Radu Jude și cu actorii Șerban Lazarovici și Silvian Vâlcu, moderată de Andrei Rus. Discuția este urmată la ora 21:00 de o proiecție în aer liber a filmului „Tipografic majuscul”, în regia lui Radu Jude, adaptat după spectacolul semnat de Gianina Cărbunariu, cu Șerban Lazarovici în rolul principal.
Când Iliada lui Homer a fost scrisă pentru prima dată în secolul al VIII-lea î.Hr., povestea Războiului troian era deja una veche. Din tradiția orală existentă, publicul cunoștea poveștile lungului asediu, duelurile din afara zidurilor orașului și trucul care a câștigat în cele din urmă războiul. În cele din urmă, orașul a fost ars din temelii, pentru a nu se mai ridica niciodată. Dar a existat vreodată? Einav Zamir Dembin investighează. [animație TED-Ed de Cabong Studios]
Dora Gaitanovici prezintă noul single, „Ana”, melodie participantă în cadrul Selecției Naționale a concursului Eurovision. Din momentul în care a fost prezentată public de către postul național de televiziune, melodia „Ana” s-a regăsit în topurile fanilor celebrului concurs.
Pe piedestalul lui de marmoră, din ziua solemnă când buciumul a sunat prelung și alba pânză ce-l acoperea a căzut ca luată de vânt, pe calul de bronz, cu piciorul ridicat, gata parcă să pășească de pe soclu, înțepenit puternic în scări, ținând în dreapta buzduganul, cu cununa de bronz pe creștet, Ștefan-Vodă privește parcă înaintea lui peste veacuri.
De-a dreapta și de-a stânga, tunurile mute străjuiesc, și vântul toamnei târzii, trecând cu suflarea lui rece, îi murmură parcă un cântec trist, o întâmplare străveche, un basm din vremuri legendare.
Soarele l-a luminat cu strălucirea lui de foc, ploi de primăvară l-au spălat, iernile i-au schimbat pe rând hlamidele de hermină, și anii au trecut tot mai mulți, tot mai mulți…
E un amurg misterios de toamnă, și umbra urcată în negrii chiparoși coboară încet și se întinde pe drumuri. Zgomotele vii au amuțit și numai șoaptele au ființă, foșnete de ramuri, murmure de foi, țârâituri pierdute…
Și în cuprinsul acesta tăinuit ca o sihăstrie, acum când fluturii de ziuă și-au strâns aripele obosite și s-au strecurat în cuibul florilor ca să doarmă, numai miresmele și fluturii de noapte s-au trezit ca să rătăcească sub lună.
Copiii o știu aceasta și, în așteptarea întâiului zbor, s-au așezat cu bunicul pe lespezile scărilor calde încă de focul soarelui de peste zi. De o parte și de alta a lespezilor, florile roze de leandru înduioșează întunericul și se leagănă în vârful crenguțelor șterse de umbră, parcă ar pluti în aer. O mireasmă amară a umplut văzduhul o clipă și apoi vântul s-a îndulcit cu un miros de trandafir, s-a împrăștiat, ca să vie iarăși tainic să cădelnițeze pe rând toate miresmele.
Încarc...
