Blog.Citatepedia.ro
cărţi, teatru, cinema, muzicăSearch Results
„O primblare la munți” de Vasile Alecsandri
De mult doream a vedea portretul lui Alexandru vodă Lăpușneanul și, aflând că se găsea la mănăstirea Pângărați, mă hotărâi a face o primblare pân-acolo. Mă pornii deci într-o amiază de la Piatra, întovărășit de doi tineri poeți și de un tânăr judecător, care, având norocire de a nu fi cât de puțin poet, se îngriji de viitor și luă cu el doi harbuji groși ca cei de Bender și o pungă mare plină de tutun. Aceste provizii ne părură cam deșănțate pentru o primblare de două ceasuri, însă urma ne încredință că, în privirea mulțumirilor trupești, e mult mai priitor de a fi cineva judecător decât amorezul muzelor.
Ne pornirăm pe la sfințitul soarelui, plini de veselie și de sperare, și, grămădiți ca vai de noi! într-o brișcă de Brașov, care, urmând obiceiului surorilor sale numite brașovence, ne scutura ca pe niște saci de nuci; dar ce ne păsa nouă! Lumea întreagă atunci era a noastră! cerul era atât de limpede și de albastru, priveliștea în toate părțile se arăta atât de veselă și măreață, toată firea ne zâmbea cu un farmec atât de dulce! Ce ne păsa nouă!…
În ceasul acela nimeni dintre noi nu și-ar fi dat locul său nici măcar pe un tron, pentru că, deși zdruncinăturile briștii se înmulțeau cu cât ea se înainta pe pietrișul drumului de pe malul Bistriței, cu atât creștea și mulțumirea noastră.
Continuare »
„Povestea unei mame” de Hans Christian Andersen
Mama stătea lângă micuțul ei copil; era foarte tristaă pentru că se temea că acesta ar putea muri. Copilașul era foarte palid, ochișorii lui erau închiși și, uneori, scotea câte o răsuflare grea, adâncă, aproape ca un oftat, iar mama se uita la el cuprinsă de o tristețe și mai mare.
Cineva a bătut la ușă, și un sărman bătrân a pășit înăuntru. Era îmbrăcat într-un strai ce aducea cu o cergă pentru cai și avea cu adevărat nevoie de un astfel de vestmânt ca să îi țină de cald pentru că era o iarnă foarte rece; întreg ținutul era acoperit de zăpadă și gheață, iar vântul era atât de ascuțit că ar fi putut tăia fețele oamenilor ieșiți pe afară. Micuțul s-a trezit pentru un moment, iar mama, văzând că bătrânul tremură de frig, s-a ridicat și a pus o mică cană de bere pe sobă pentru a se încălzi. Bătrânul s-a așezat pe fotoliul balansoar, iar mama și-a tras un scaun aproape de el, s-a uitat iarași la copilul ei bolnav, ce continua să respire greu, și l-a prins de mâna lui micuță. „Crezi că va rămâne la mine, nu-i așa?” a zis ea. „Desigur că Preaîndurătorul Dumnezeu nu îl va lua de lângă mine.”
Continuare »
Ellen Agler: Viermii parazitari încetinesc progresul umanității. Iată cum îi putem eradica
Viermii parazitari există de mii de ani, și produc boli ce limitează potențialul uman. Astăzi, însă, tratamentul eficient împotriva lor necesită doar câteva pastile, luate anual sau bianual. Cu 1,7 miliarde oameni supuși riscului de infecție, Ellen Agler și echipa ei din Fundația END își imaginează o lume fără bolile cauzate de viermi. Descoperă cum încearcă ei să reducă costurile de tratament, să amplifice prevenția, să susțină guvernele și să încurajeze inițiativele locale. Acest plan ambițios face parte din Proiectul Audacious, o inițiativă TED de a inspira și finanța schimbări globale. (Voce: Ama Adi-Dako)
Oraşul fetelor
Publicul este așteptat marți, 25 iunie 2019, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la lansarea romanului verii, „Oraşul fetelor”, noua carte a celebrei scriitoare americane Elizabeth Gilbert, apărută în limba română la Editura Humanitas, splendid tradusă de Anca Bărbulescu, la numai o zi de la lansarea ediției în limba engleză. La seara dedicată ediției în limba română, Ana-Maria Caia, scriitoare și jurnalistă, Crina Alexe, jurnalistă Elle România, Susana Pletea, director editorial Burda România, Sandra Ecobescu, președinte al Fundației Calea Victoriei și Anca Bărbulescu, traducătoarea romanului, ne vorbesc despre fascinanta poveste de dragoste a unei tinere care descoperă că pentru a fi om bun nu este neapărat nevoie să fii fată cuminte.
Continuare »
Cum de răul se naşte exclusiv din bine
Mizeria umană e atât de mare, încât degeaba te mai miri. Degeaba te mai întristezi. Degeaba (poate) te mai scandalizezi. De ea nu ai pur și simplu unde te ascunde. Iar de-ai vrea cumva să fugi de efectele ei, tot degeaba. Mizeria umană se află în toate, o poți găsi până și în rarele colțuri morale ale naturii umane, pe care nu doar că reușește cu brio să le paraziteze, ceea ce încă ar fi… acceptabil, dar cărora le preschimbă chiar și natura fundamentală, chiar și rolul, trecându-le, în mod pervers, în rândul cauzelor producătoare de urâtul divers ce-l definește pe om.
Și astfel ajungi la concluzia întoarsă pe dos că, de fapt, mizeria umană s-a născut nu și din mai multă mizerie umană, ci exact din opusul său, din absența ei, din partea infimă a naturii umane care nu o cunoaște.
Ce exemplu să dau (căci ele sunt cu nemiluita)?
Continuare »