18 februarie 2010
Odată am auzit pe cineva spunând că posesia nu există în realitate, este o iluzie. Dar o iluzie necesară pentru stabilirea unui tip de ordine relaţională. Adică un soi de prosteală general acceptată, o convenţie, o convenienţă. Însă, ca orice iluzie, ea poate da naştere altor iluzii complementare (dacă accepţi una, de ce nu ai accepta-o şi pe a doua?), cum ar fi legile constituţionale, respectiv pedepsirea celui care fură. Şi în numele unei iluzii, ne comportăm în realitate contrar învăţăturilor lui Hristos, care zic: „Dacă un om te sileşte să mergi cu el o milă de drum, tu să mergi două”, „Dacă un om îţi fură haina, tu dă-i şi cămaşa” sau „Ce valoare are un lucru care poate fi furat?”.
Nu pledez pentru hoţie, încerc să arăt că orice conduită, orice sistem de referinţă care se bazează pe o iluzie este fals(ă) în fond. Şi că iluzia căreia îi dai drept de viaţă va căuta să te înrobească. E în natura iluziilor să facă asta. Se zice că numai cinstea şi adevărul te pot elibera. Prin asta înţeleg că adevărul şi iluzia nu pot coexista. Când una începe, cealaltă se termină. Să-mi fi scăpat oare din vedere ideea de compromis?
Continuare »
Încarc...
Publicat de Silvia Velea in Eseuri
20 septembrie 2021
În 1943, Irena Sendler și Janina Grabowska au încremenit când au auzit Gestapo bătând la ușă. Știind că avea să fie arestată în câteva minute, Irena i-a dat Janinei cea mai periculoasă posesie: un borcan de sticlă care conținea numele a peste 2.000 de copii evrei pe care îi salvase din ghetoul din Varșovia. Cine a fost această femeie curajoasă? Iseult Gillespie detaliază viața și moștenirea Irenei Sendler. [Regizat de Chloé Gérard, povestit de Bethany Cutmore-Scott, muzică de Salil Bhayani].
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED-ED, Video
27 august 2020
Pe 31 august 2020, începând cu ora 11:00, cu ocazia celebrării Zilei Limbii Române, Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția invită publicul să vizioneze proiectul „Limba română prin ochi de copil”. Acesta poate fi accesat pe pagina oficială de Facebook a instituției, un dialog filmat, fiu–tată, pe baza „perlelor” de limbă strânse de scriitorul Robert Șerban de la fiul său, Tudor, o dată cu creșterea acestuia.
Copilul percepe candid, dar serios, lumea, iar descoperirea ei, prin limbă, prin cuvinte, prin erori de înțelegere, de pronunție, prin inventarea de cuvinte care nasc umor este, în fond, un exercițiu de cunoaștere, o experiență de viață, un mod de asimilare.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
1 aprilie 2013
Nominalizat la Globurile de Aur, Simon Baker îl interpretează pe Patrick Jane în serialul „În mintea criminalului” („The Mentalist”), care debutează, în premieră la Diva Universal, joi, 11 aprilie 2013, la ora 21:00, şi va continua săptămânal cu câte două episoade.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Seriale, Ştiri
12 mai 2011
Multă vreme am crezut că am nevoie să ştiu către ce tind lucrurile, să privesc din perspectivă drumul pe care îl am de parcurs. Aveam în vedere ţintele înalte, cu bătaie lungă, ca să nu mă simt rătăcită, să pot discerne între adevăr şi fals.
Acum ştiu că cea mai bună cunoaştere se face prin iubire. Iubirea, în cazul în care se naşte, este începutul unei relaţii, nu scopul ei. Iubirea înseamnă deschiderea celui mai disponibil în faţa celui mai puţin disponibil, asemeni unei îmbrăţisări cosmice. A explora fiinţa celuilalt nu înseamnă a scotoci prin ea. Foarte rar am simţit la ceilalţi iubirea. În schimb, am simţit dorinţa de posesie, dorinţa de a-similare, intenţia de a mă face să simt bucuriile şi plăcerile vieţii aşa cum le simţeau ei, să le descopăr la fel.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Silvia Velea in Eseuri
3 aprilie 2008
Am ieşit la poarta acestei vieţi să întâmpin noua naştere. Dincolo de răsărituri de stele am pus soare, o nestemată scânteie din foc stelar ce în plasmă portocalie a răsărit. L-am pus pe Meşterul Manole să scrie cu limbi de foc, în zid de flacără, cu litere din cărămidă roşie să ardă, pentru a construi zidul timpului.
Noi suntem cărămizi de timp, mai mici sau mai mari. Am luat un ou de timp şi l-am pus cu mielul dumnezeirii la masa cinei, cină de familie şi prieteni. Unul, întors cu gândul, a vrut să nu fie izbandă de bine. Ascuns în vânzare de viitor, înfaşurat în zâmbetul trădării, a nădăjduit că nu va duce crucea în spate prin timp. Nu a ştiut că pune pe umerii celor mulţi, grea povară în căruţe mari şi multe, înşiruite pînă poate spre infinit.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Viorel Muha in Memorii
