Joi, 21 iulie 2022, Casa de licitații A10 by Artmark a organizat cel de-al treilea (și ultimul) eveniment din acest sezon, dedicat cărților rare și fotografiilor de colecție. Licitația a înregistrat un total de 130.000 de euro, fiind realizat un nou record pe piața națională a licitațiilor de carte.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Manuscrisul enunțat de Emil Cioran în timpul creării volumului „Cartea amăgirilor” a fost adjudecat pentru 7.000 de euro în cadrul Licitației de carte rară, hărți și manuscrise. Prețul a crescut în licitație de 6 ori, pornind de la 1.800 de euro, fiind cea mai mare valoare de adjudecare a unui lot. O evoluție impresionantă a avut și cartea scrisă de Dimitrie Cantemir, „Istoria Imperiului Otoman”, cu 22 de gravuri ce ilustrează portretele sultanilor, fiind adjudecată pentru 6.000 de euro.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Noi recorduri pe piața românească de artă au fost stabilite în cadrul celei mai lungi licitații din istoria Casei de Licitații A10 by Artmark. Aproape 8 ore și jumătate a durat licitarea celor 184 de capodopere din cadrul evenimentului maraton, „Licitația de toamnă – Top 100 Mari Maeștri ai Artei Românești”, cu startul joi, 22 octombrie 2020, la 19:30, și închiderea vineri dimineață, 23 octombrie 2020, la 03:53, ținând sute de participanți activi. Valoarea totală a celui mai mare eveniment de pe piața românească de artă din această toamnă, desfășurat, aseară, doar online, egalează rezultatul total stabilit anul trecut în octombrie 2019.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Pe 31 octombrie 2018, la Bucureşti, a fost o seară memorabilă. Lucrarea „Țărăncuţă cu basma albă” de Nicolae Grigorescu, provenind din colecția unui fost judecător de la Curtea Supremă, estimată iniţial la valoarea de 50.000 – 90.000 euro, a fost adjudecată în cadrul Licitației Artmark de toamnă pentru suma de 350.000 euro, devenind o nouă cea mai bine vândută lucrare de Nicolae Grigorescu.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Într-un mic studiu critic e foarte greu a vorbi despre o chestie însemnată; sunt neajunsuri fatale care țin de marginile restrânse ale unui articol. Foarte des se întâmplă să nu fii înțeles așa cum ai fi dorit, pentru că n-ai avut destul spațiu pentru a-ți explica gândirile în toată întinderea lor. De altmintrelea nu numai sriitorul și spațiul restrâns al unui articol sunt de vină, ci de multe ori și nebăgarea de seamă a cititorului. Toate acestea împreună sunt pricina pentru care articolul meu Decepționismul… din volumul întâi a fost de mulți înțeles foarte greșit.
Așa, spre pildă, dl Petrașcu, într-un studiu critic asupra lui Eminescu, zice următoarele: „La noi, dl Gherea Dobrogheanu crede cu siguranță că pricina acestui decepționism, cum îl numește domnia sa, ar sta în disproporția dintre făgăduințele mari și actele mici ale revoluției noastre de la 1848. Spiritele au fost exaltate mai întâi de vorbe, în urmă desiluzionate de fapte, și astăzi ele respiră în această deziluzie.” Ceea ce pot zice cu siguranță e că dl Petrașcu nu m-a priceput, poate din cauza mea. În orice caz pentru mine pricina hotărâtoare a decepționismului ori pesimismului e alta. În articolul meu Decepționismul etc. am formulat în căteva rânduri părerea mea asupra cauzei ori cauzelor pesimismului. Și aceste rânduri, pentru mai mare siguranță, le-am subliniat. Iată-le: „Pricina decepționismului nostru, a decepționismului poeților noștri, obârșia lui, sunt anomaliile societății burgheze. Pricina boalei veacului e starea patologică a civilizațiunii burgheze”.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
Madame Louise Ackermann, poeta filozoafă, nu era femeie frumoasă. Drept este că și disprețuia adânc tot ce este exterior. Se îmbrăca așa, încât parizienii o luau drept o bătrână sărmană, dintre acele care, pe piețe și în grădini publice, închiriază scaune la lumea care se plimbă. Măritată cu un teolog blând și studios, își pierduse bărbatul de tânără; dragostea însă pentru cărți și învățături serioase și-a păstrat-o întreagă pân’ la moarte. Rare au fost, cred, femeile atât de perfect filozoafe ca dânsa; sufletul ei era o severă poemă didactică. Ca o alegorie gravă și cenușie a stoicismului se arată cărunta poetă în mascarada cheflie și pitorească a imperiului al doilea.
Totuși, madame Ackermann s-a supărat rău când Anatole France, cu perfida lui modestie, i-a spus că poeziile ei sunt foarte frumoase, dar n-au imagini… „Elle demeura un moment stupefaite. Puis, dans l’exces de l’etonnement, elle s’ecria: „Pas d’images! Que dites-vous la? Je n’ai pas d’images! Mais j’ai l’esquif. L’esquif n’est-ce pas une image?… L’esquif sur une mer orageuse, l’esquif sur un lac tranquille!… Que voulez-vous de plus?”” Oricum, o asemenea supărare trădează, pare că, oarecare ambiții frivole, nu prea de înțeles la o persoană atât de serioasă…
Continuare »
1 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
