23 aprilie 2015
Spectacol vibrant, de mare tensiune dramatică, realizat cu doar patru personaje, cu final grandios, care a ridicat sala în picioare timp de minute bune. Aşa s-ar putea caracteriza, pe scurt, premiera piesei “Herghelia albastră”, veritabil regal dramaturgic, oferit recent publicului de scena Teatrului Dramatic „I.D. Sîrbu” din Petroşani. Piesa reprezintă un moment de vârf al teatrului de idei cu care ne-a obişnuit deja dramaturgul Valeriu Butulescu. Selectată în triada celor mai bune piese ale anului 2009, nominalizată de Ion Caramitru pe scena Teatrului Naţional din Iaşi la Gala Premiior UNITER, în acest text de excepţie, aşa cum nota scriitorul Ironim Muntean (fost profesor de română al autorului, devenit între timp un exeget consecvent al acestuia), “Valeriu Butulescu armonizează în toată fiinţa sa poetul sensibil cu moralistul ironic, temperamentul solar de sorginte rurală, capacitatea disociativă şi analitică cu reflexivitatea insului lucid, atent sagace la spectacolul lumii diverse şi unitare totuşi în paradoxala ei alcătuire. (…) Autorul topeşte în scrierile sale lirismul şi reflexivitatea, privirii mirate şi ironice a scriitorului infăţişându-i-se o lume clădită pe o dialectică a contrastelor multiple între viaţă şi moarte, veşnicie şi efemeritate, iubire şi ură, sacru şi profan, astral si teluric, angelic şi demonic, fiinţă şi mască, esenţă şi aparenţă, virtute şi viciu, prietenie şi duşmănie, frumos şi urât, autenticitate şi falsitate, inocenţă şi perversitate, tinereţe şi bătrâneţe, singurătate şi sociabilitate, bogaţie şi sărăcie, înţelepciune şi prostie – în care induce o tensiune printr-un paradox de proporţie sau perspectivă.”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Adrian Ionescu in Teatru, Ştiri
6 ianuarie 2015
La finele anului trecut, Editura „Măiastra” a scos de sub tipar o carte consistentă (420 pagini) intitulată „TEATRU (Piese noi)”, conţinând ultimele cinci lucrări dramaturgice ale lui Valeriu Butulescu. Este vorba de comediile „Herghelia albastră”, „Don Siempre”, „Bun de tipar”, „Partidul Naţional al lui Tata” şi de drama „Rugul aprins”.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Horaţiu Alexandru in Cărţi, Teatru, Ştiri
25 decembrie 2014
Următorul text poate fi admirat într-o biserică din Baltimore, S.U.A., autorul nefiind cunoscut; se pare că textul provine din Filipine şi că ar fi fost conceput de un călugăr misionar, undeva prin secolul al XVII-lea:
Păşeşte în linişte, împăcat, prin zgomotul şi graba zilei, şi ia aminte câtă pace poate fi în tăcere. Dacă este posibil fără să îngenunchezi, trăieşte în bună înţelegere cu toţi oamenii.
Rosteşte-ţi dreptatea limpede şi blând; ascultă pe ceilalţi, chiar pe cei ignoranţi sau împătimiţi. Ei au, de asemenea, povestea lor. Evită persoanele stridente şi agresive-sunt ofensa adusă spiritului.
Nu te compara cu alţi oameni, astfel nu vei deveni vanitos şi nici dezamăgit; pentru că întotdeauna vor exista fiinţe superioare sau inferioare ţie.
Bucură-te de împliniri şi stăruie în năzuinţele tale. Ai grijă de profesiunea ta, chiar umilă; ea este bunul tău adevărat în vremuri cu noroc schimbător. Fii prudent în afaceri pentru că lumea este împovărată de înşelătorii; dar nu te lăsa orbit încât să nu mai distingi virtutea. O mulţime de oameni luptă pentru idealuri înalte şi pretutindeni viaţa este plină de eroism. Fii tu însuţi şi, mai ales, nu simula dragostea.
Nici să fii cinic în iubire, pentru că în faţa tuturor lipsurilor şi urâciunilor ea este perenă că iarba. Cu smerenie, ascultă sfatul celor încărcaţi de ani. Acceptă cu graţie elanul tinerilor. Adună putere în spirit să fii apărat în faţa nenorocirilor întâmplătoare, dar nu înnopta în casa iluziei.
Teama este născută din singurătate şi din oboseală.
Dincolo de o sănătoasă disciplină, fii îndurător cu tine. Eşti un copil al Universului, nu mai puţin decât arborii şi stelele; ai dreptul să exişti aici şi acum şi, indiferent dacă îţi este clar sau nu, Universul evoluează cum trebuie.
De aceea, fii în pace cu Dumnezeu, oricum ţi-L imaginezi tu; şi oricare îţi sunt acţiunile şi dorinţele în zgomotul confuz al vieţii, fii împăcat cu sufletul tău.
Cu toată falsitatea, truda şi visele sfărâmate, lumea este încă minunată.
Poartă-te cu grijă. Luptă să fii fericit.
Încarc...
Publicat de Petru Dimofte in Eseuri
14 noiembrie 2013
De ce dezbatem? Să eliminăm argumentele oponenţilor, să le dovedim falsitatea şi mai ales, sa câstigăm!… Nu-i aşa? Filozoful Daniel H. Cohen arată cum cel mai întâlnit mod de a argumenta – un fel de război în care o persoană trebuie să câstige și cealaltă să pierdă – trece pe lângă beneficiile reale ale angajării într-o dezbatere activă. (Filmat la TEDxColbyCollege)
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
2 iunie 2010
La Editura Polirom a apărut romanul „Catch-22” de Joseph Heller, traducere din limba engleză şi note de Sanda Aronescu
Romanul a fost ecranizat în 1970 într-o producţie excepţională, în regia lui Mike Nichols, având în distribuţie nume mari, precum Alan Arkin, Buck Henry, Anthony Perkins sau Orson Welles.
Catch-22 a fost la vremea apariţiei sale o carte îmbrăţişată de contracultura americană ca simbol al rebeliunii anti-instituţionale. Acţiunea romanului se concentrează asupra evenimentelor ce se derulează la o bază militară americană fictivă, în ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial, iar neobişnuitul protagonist al poveştii este Yossarian, un erou de o inventivitate şi energie inepuizabile, hotărât să supravieţuiască războiului, chiar cu preţul vieţii. Romanul oscilează între comic şi teroare cu o uşurinţă fenomenală, explorând ingenios absurdul existenţei într-un mediu în care comunicarea a încetat, sufocată de birocraţie şi manii autiste, violenţa şi ameninţarea morţii sunt la ordinea zilei, iar păstrarea judecăţii şi a simţului realităţii necesită eforturi aproape supraomeneşti.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Alexandru Uvra in Cinema, Cărţi, Umor, Ştiri
12 februarie 2009
“Nu ştiu cum vor fi alţii, cât despre mine, ştiu atâta că pierd măsura timpului de îndată ce rămân pe voia slobodă a pornirilor mele de sălbatic, când adică, biruit de dragostea neînfrânată a singurătăţii, îmi şterg urma dintre oameni şi mă mistui sub îmboldirile ei, în necunoscutul larg al naturii, ca o frunză mânată de nestatornicia vânturilor”
(Calistrat Hogaş)
Pe drumurile şerpuitoare ale munţilor Neamţului, un cal fragil, având “mai mult infăţişarea unui lucru de artă”, purta cu ani în urmă, în fiecare vară, un bărbat în puterea vârstei. Neobositul călator era mândru de Pisicuţa lui (asa îi spunea el calului cu graţii feline), fiindcă mergea la “gebea”, adică fară să salte, lin.
Călătorul cu pălarie cât un sombrero, cu pulpanele pelerinei răsfrânte înapoi, cu silueta sa de bărbat în floarea vârstei, mers grav şi port măiestos, o faţă cât se poate de inteligentă, cu o privire şireată a ochilor ascunşi sub sprincenele stufoase… vorbind cu discernământ ales despre poeziile lui Eminescu în comparaţie cu cele ale lui Alecsandri, despre noul curent simbolist, despre falsitatea teoriilor spiritiste ale lui Haşdeu… ei bine, acest călător care urca fără grabă, iscoditor parcă, era interesat de natură cu sublimul şi grandiosul ei. Era, aşadar, o specie de drumeţ rar pe atunci. “Amantul nestrămutat al naturii” se numea Calistrat Hogaş.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Genovica Manta in Articole
