La începutul anilor 1900 arheologul Sir Arthur Evans a descoperit circa 3.000 de tăblițe gravate cu simboluri stranii. El credea că scrisul numit Linearul B reprezenta limba minoică, în timp ce alții aveau propriile lor teorii. Era limba pierdută a etruscilor? Sau o formă mai veche a bascei? Semnificația sa a derutat savanții timp de 50 de ani. Susan Lupack explorează inscripțiile misterioase.
fără voturi
Încarc...Luna martie debutează cu o nouă emisiune de mărci poștale, „Femei celebre din România”, pe care Romfilatelia o introduce în circulație vineri, 5 martie 2021, este dedicată unor personalități feminine de excepție și este disponibilă online și în magazinele Romfilatelia din țară.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Clint Eastwood, regizor premiat la galele Oscar, ne aduce o nouă dramă pe marile ecrane, „Sully: Miracolul de pe râul Hudson” („Sully”). Pelicula apare în cinematografele din România începând cu data de 9 septembrie 2016 şi îl are în centrul poveștii pe căpitanul Chesley „Sully” Sullenberger, interpretat de Tom Hanks, laureat al premiilor Oscar.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Valeriu Butulescu debuta cu aforisme în Macedonia (încă iugoslavă), în urmă cu aproape trei decenii, în revista „Osten” (Skopje), în traducerea poetului Baki Ymeri. Şi-a reluat colaborarea după anul 2000, publicând frecvent în revistele „Makedonski osten”, „Osten”, „TEA Krstozbor” şi „Vreme”. Tot la Skopje i s-au publicat sub formă de carte aforismele în graiul aromân „Vâsilieatsa-a zborlui” (traduse de prof. Hristu Cândroveanu) şi în macedoniană „Ţarsvoto na zvorot” – traduse de Vanghea Mihanj-Steryu (Editura SSAAM, 2009). Luna aceasta a ieşit de sub tipar, la Editura ORION din Skopje, în seria „Satira Lumii”, volumul „Pesocni oazi”, cuprinzând cele mai frumoase aforisme ale lui Valeriu Butulescu, în traducerea unuia dintre cei mai valoroşi satirici macedonieni contemporani: Vasil Tolevski. Macedoniana este şi ea una din cele peste cincizeci de limbi în care sunt traduse aceste aforisme. Reproducem mai jos un fragment din postfaţa volumului.
Continuare »
7 voturiÎncarc...
Fragment din volumul „Armăsarul St. Mawr” (Editura Doina, 1991):
„În umbră zări un frumos cal murg, ale cărui urechi se ascuţeau spre vârf ca nişte săbii deasupra capului său gol, când se întorcea cu eleganţă pentru a privi poarta deschisă. Avea ochi negri şi strălucitori, întrebători şi ficşi şi acel aer de liniştită încordare în atenţie, care trădează animalul primejdios. […]
Lou hotărî pe dată că Rico avea să cumpere acest specimen de rasă. Căci se şi îndrăgostise de St. Mawr. Culoarea lui de aur roşu era fermecătoare! Părea că emană un foc întunecat, nevăzut. Dar în ochii săi negri era un gând ascuns. Ceva îi spunea că St. Mawr nu era fericit. Undeva foarte departe în conştiinţa sa de animal, trăia o ură periculoasă, care putea fi ghicită, un sentiment de ostilitate confuz. Ea înţelese că era sensibil, în ciuda puterii sale sănătoase şi calde, şi nervos, de o nelinişte irascibilă, care-l putea face răzbunător.
– Se preface? întrebă ea.
– După câte ştiu, nu, Lady Carrington. Nu e propriu-zis viclean. Dar îşi are însuşirile sale, cum le are fiecare cal. Dar el e ca şi cum ar fi jupuit undeva. Atinge-i locul acela jupuit şi nu mai poţi răspunde atunci de el.
– Unde-i jupuit? întrabă Lou puţin derutată. Credea că St. Mawr avea undeva o rană fizică.
– E greu de spus, Lady Carrington. Dacă ar fi un om aş spune că e ceva în viaţa lui. Cu un cal nu poate să fie chiar acelaşi lucru. Un cal de rasă ca St. Mawr are nevoie de a fi înţeles şi nu ştiu ca asta să i se fi întâmplat cu cineva. Mărturisesc că eu însumi n-o cred. Dar ştiu că nu e un cal cum sunt ceilalţi şi că trebuie luat într-un anumit fel; aş dori să i se descopere felul, dar nu prea văd cum.
Ea privi strălucitorul cal murg care, cu urechile plecare, cu faţa întoarsă, observa totul, ca şi cum ar fi fost un paratrăsnet.”
Continuare »
1 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
