15 iunie 2011
Seara de duminică, 12 iunie 2011, a fost un regal Eugene Ionesco la Festivalului Comediei Româneşti – festCO 2011. Am urmărit, legate în aceeaşi viziune regizorală a lui Victor Ioan Frunză şi scenografică a Adrianei Grand, două capodopere ale marelui dramaturg: „Cântăreaţa cheală & Lecţia”, o halucinaţie despre Absurdul Omului, sau Omul Absurdului, cum preferaţi. Textul utilizat a fost traducerea impecabilă a lui Vlad Russo şi Vlad Zografi, iar rolurile au fost distribuite astfel: Virginia Mirea (Doamna Smith), Florin Dobrovici (Domnul Smith), Mirela Zeţa (Doamna Martin), George Costin (Domnul Martin), Dragoş Huluba (Căpitanul de pompieri), Bogdan Cotleţ (Mary, menajeră) – pentru prima parte a spectacolului, şi Andreea Samson (Tânăra elevă), George Costin (Profesorul), Bogdan Cotleţ (Menajera) pentru cea de-a doua.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Impresii despre piese, Teatru, Umor, Ştiri
17 decembrie 2009
Am avut o vecină care deschidea uşa tuturor colindătorilor. Nu conta cât de mulţi erau (şi erau atât de mulţi, încât soneria suna o dată la 15 minute, ca să nu mai vorbesc de cei care urau pe la ferestre). Devenea riscant să laşi ceva pe foc sau să încerci să umpli cada cu apă. Oricum, după primii zece urători, fructiera se golea, din covrigi nu mai rămânea decât sforicica, nucile parcă nici nu fuseseră, bradul sarăcea de dulciuri văzând cu ochii, iar în portofel nu mai rămânea niciun ban mărunt. Vecina mea nu le dădea mult, dar îi asculta pe toţi. Mai mult decât atât, îi boscorodea pe toţi: ba că lasă mizerie pe scară, ba că în fiecare an scurtează colindele, până au devenit nişte biete catrene, ba că sunt prost îmbrăcaţi, ba că steaua nu se confecţionează aşa, ba că au venit prea devreme, ba că au venit prea târziu, ba că nu ştie ai cui copii sunt şi că ar fi bine să colinde pe scara lor…, în fine, le zicea de dulce, ca într-o zi de sărbătoare. Copiii nu răspundeau nimic, îşi terminau cântarea, îşi luau puţina răsplată, îi mulţumeau şi plecau. Iar la anul veneau iar să sune la uşa ei…
Continuare »
Încarc...
Publicat de Silvia Velea in Eseuri
19 februarie 2008
Încropesc din secunde ruginite minutarul lipsă de pe ceasornicul celor douăsprezece ore trecute suspect de repede pe lângă viaţa mea. Mă afund în tăcerea chemată spre mine.
Tac… să-mi ascult ceasul inimii cum roteşte nenumăratele minutare în sensul de stânga spre dreapta, anapoda, răvăşind lumea din secundă în clipă şi din veşnicie către neputinţă…
Crestez pe o coajă de portocală, rămasă de la masa orizontului, un ceasornic de cuvinte, să nu-mi mai recunoască timpul zilele care mor în amintire.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Mirela Nicoleta Toniţă in Eseuri
