15 iunie 2011

„Cântăreaţa cheală & Lecţia” la festCO 2011

Seara de duminică, 12 iunie 2011, a fost un regal Eugene Ionesco la Festivalului Comediei Româneşti – festCO 2011. Am urmărit, legate în aceeaşi viziune regizorală a lui Victor Ioan Frunză şi scenografică a Adrianei Grand, două capodopere ale marelui dramaturg: „Cântăreaţa cheală & Lecţia”, o halucinaţie despre Absurdul Omului, sau Omul Absurdului, cum preferaţi. Textul utilizat a fost traducerea impecabilă a lui Vlad Russo şi Vlad Zografi, iar rolurile au fost distribuite astfel: Virginia Mirea (Doamna Smith), Florin Dobrovici (Domnul Smith), Mirela Zeţa (Doamna Martin), George Costin (Domnul Martin), Dragoş Huluba (Căpitanul de pompieri), Bogdan Cotleţ (Mary, menajeră) – pentru prima parte a spectacolului, şi Andreea Samson (Tânăra elevă), George Costin (Profesorul), Bogdan Cotleţ (Menajera) pentru cea de-a doua.



N-am ce vă povesti, pentru că teatrul absurd exclude frumuseţea poveştii şi a logicii, pentru a aduce spectatorului ne-spusul din banalul, comunul, prozaicul, obscurul, clişeul şi derizoriul vieţilor noastre. Pe care nu-l recunoaştem şi îl ignorăm, dar căruia ne supunem fără greş. Veţi vedea pe scenă o familie englezească de oriunde de-aiurea, care primeşte în vizită o altă familie englezească pe care n-o aştepta, dar care întârziase la masă. Şi un căpitan de pompieri, şi o menajară. De fapt, două menajere, dar puteţi considera că-i tot aia. Veţi mai vedea o fată care doreşte cu ardoare să înveţe, care stăpâneşte admirabil adunarea, însă habar n-are de scădere, iar la lingvistică o scrânteşte rău… Că are şi profesorul un cuvânt de spus. Veţi râde cu hohote, aplauda din senin, sta cu sufletul gură şi simţi intensitatea uriaşă a jocului extraordinar al actorilor.

Mi se pare uneori bizar felul în care asociem absurdul comicului, în ciuda faptului că numai de râs nu sunt unele care se petrec pe scenă. Ne distrăm grozav când sunt denaturate până la caricatură şi ridicol automatismele şi stereotipiile din existenţa noastră. Trăim în absurd, s-ar putea spune, şi ne stricăm de râs în timpul ăsta… Se poate întâmpla să nu vă placă Ionesco, ori să nu gustaţi aventura pe care v-o propune. Îmi amintesc faptul că am fost sceptică atunci când l-am văzut prima dată… însă a reuşit, într-un fel ciudat, să mă agaţe şi să mă facă să uit unde sunt. Mie îmi plac foarte mult cuvintele, iar ce reuşeşte să facă Ionesco din ele este pur şi simplu bulversant.

Prin urmare, recomand „Cântăreaţa cheală & Lecţia” la Teatrul de Comedie. Şi pregătiţi-vă pentru o absurditate pe cinste!

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Se încarcă...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook