14 iunie 2011

„Neguţătorul de ochelari” la festCO 2011

Zilele astea am răspuns cu mare plăcere invitaţiei organizatorilor Festivalului Comediei Româneşti – festCO 2011, ediţia a IX-a, aflat în desfăşurare între 10 şi 17 iunie 2011. Evenimentul este organizat de Teatrul de Comedie şi Primăria Municipiului Bucureşti, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Cele mai calde felicitări unui grup de oameni inimoşi, extrem de receptivi şi amabili, atenţi la detalii şi aflaţi într-un permanent contact cu publicul spectator.

În Sala Studio s-a jucat sâmbătă, 11 iunie 2011, un proiect al Muzeului Naţional la Literaturii Române în colaborare cu Asociaţia Maşina de vise, piesa „Neguţătorul de ochelari”, în regia lui Dan Tudor. Numele autorului poate constitui o surpriză pentru multă lume – eu n-am mai auzit să fi fost pus în scenă până acum: Tudor Arghezi. Într-o foarte reuşită interpretare, s-au aflat extrem de aproape de public (la propriu) actorii Ovidiu Cuncea (neguţătorul), Mihaela Teleoacă (în rolul clientei) şi Simona Popescu (doamna Ferdy). Scenografia îi aparţine lui Doru Zanfir, iar muzica lui Vlad Creţu. Spectacolul face parte din Proiectul „Teatru la Muzeu”.

Piesa nu are, în sensul adevărat al termenului, un subiect ce ar putea fi povestit, miza fiind un soi de aventură la nivelul limbajului şi a felului în care acesta naşte reacţii umane felurite. În broşura de prezentare se precizează:

Şoc – acesta este cuvântul care redă cel mai bine întâlnirea cu Arghezi dramaturgul. Modernitatea, ineditul, absurdul şi surpriza fac din Neguţătorul de ochelari pretextul perfect pentru a vorbi despre: imposibilitatea de a comunica, inutilitatea vorbelor când ai ceva de spus, absurdul întâlnirilor, ideilor, faptelor, şi anomalia lucrurilor fireşti.

Este, în mod cert, o încercare reuşită a lui Arghezi, de realizare a teatrului absurd, într-un moment al începuturilor sale în dramaturgia românească. Fără îndoială că valoarea sa literară se găseşte departe de perfecţiunea operei lirice argheziene, însă mie mi-a făcut o reală plăcere să urmăresc fantasticul discurs, al unor personaje ce păreau să funcţioneze exclusiv într-o dimensiune în care cuvintele sunt vii şi se împiedică de oameni ori de sistemele lor de referinţă. Dacă vă încântă surprizele lingvistice care scapă logicii firescului, adresându-se unei alteia, mai subtile, mergeţi să vedeţi „Neguţătorul de ochelari”.

Şi, de asemenea, sunteţi cu mare drag aşteptaţi în celelalte seri ale Festivalului Comediei Româneşti – festCO 2011.