13 octombrie 2021
Cochiliile țestoaselor moderne sunt aproape la fel de diferite ca țestoasele în sine. Țestoasele marine au cochilii mai plate, mai ușoare pentru a aluneca prin apă. Țestoasele de uscat au cochilii curbate care pot scăpa ușor din fălcile prădătorilor. Țestoasele pieloase au cochilii fără inelul de os în jurul marginilor. Deci, cum a evoluat cochilia? Judy Cebra-Thomas explorează strămoșii țestoasei. Lecție de Judy Cebra-Thomas, regia de Cabong Studios.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED-ED, Video
11 august 2020
Romfilatelia propune colecționarilor o nouă temă filatelică dedicată Faunei, prin emisiunea de mărci poștale „Cucuvele”, care intră în circulație miercuri, 12 august 2020.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
31 august 2016
Proiectul filatelic „Iubeşte natura! Parcul Naţional Ceahlău” vine să întregească seria emisiunilor de timbre care promovează România și bogățiile naționale, fiind disponibil începând de joi, 1 septembrie 2016, în magazinele Romfilatelia.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
2 noiembrie 2009
Romanul „Poduri suspendate” de C.I. Bogdan este un omagiu adus „oamenilor în alb”, şi ca un corolar, sentimentului înalţător al iubirii.
Subiectul este simplu: un medic, Mihu, cunoaşte o tânără ingineră, Ana, căreia îi descoperă întâmplător un cancer. O internează la Institutul oncologic şi o salvează datorită unui medicament descoperit de el, dar încă neomologat. Remarcabile în acest roman sunt numeroasele pagini de analiză psihologică a celor două personaje principale: Ana şi Mihu, care au o individualitate definitorie. Autorul, în persoana doctorului C.I. Bogdan, este un scriitor autentic, matur în ale scrisului, foarte stăpân pe mijloacele sale de expresie şi pe universul pe care îl explorează. „Poduri suspendate”este un roman tonifiant, pe care îl recomand cu căldură pentru a fi citit.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Genovica Manta in Cărţi, Dragoste, Fragmente literare, Impresii despre cărţi
11 septembrie 2008
Scrijelite de răni, degetele sufletului meu îngheţat de suflul iubirii, degete agăţate de scara lumii şi de trepte spre lumină, încearcă să refăurescă o poveste din începuturi şi sfârşituri irepetabile, de unde să poată reveni într-un nou început pentru fiecare nefericire. Ca într-un joc de poker unde se joacă destine, caut cartea destinului meu, să o pun pe masă, ca să înving această viaţă. Şi doiul, care este cea mai mică carte, îmi spune că şi ea este o carte de viaţă. Şi regii şi cavalerii timpurilor trecute spun rănilor sufletului meu agăţat de o creangă ruptă de timp: nu dispera, căci vei rezista. Este jocul cel mare al pierderii din viaţă, când toate focurile lumii îţi pot pârjolii inima într-o carte nenorocoasă. Este jocul tuturor izvoarelor de bucurie, izvoare ce din ceruri de stele şi soare, îşi pot revărsa ape de fericire, dacă dă norocul peste tine, să ai în viaţă, o carte norocoasă.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Viorel Muha in Memorii
13 martie 2008
Fata morgana, de deşert…
M-am pierdut în marea nisipului faraonic prin catacombe fierbinţi deşertice cu sunet de fata morgana ce strigă ochilor mei:
– Caută în firul de nisip pulsul tău pierdut de mii de ani. Simte că trebuie să te faci nisip de piramidă de piatră măcinată de vânturi, în deşertica vale a soarelui. Acolo, printre miliarde de fire ca şi mine, vei găsi chipul tău. El este încrustat în timpul de mare albă, nevăzută şi fierbinte, a miilor de ani scurşi peste trupul tău deşertic.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Viorel Muha in Memorii
