Whitney Anderson revine în România cu ocazia premierei de gală a filmului „Naşa” / „The Godmother”, pentru a păşi pe covorul roşu împreună cu Dragoş Bucur, Alex Velea, Cătălina Grama, Ştefan Iancu, Laura Cosoi şi alţi membri ai distribuţiei, vineri, pe 29 aprilie 2011, cu începere de la ora 19:30, la CinemaPRO.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Şi-au petrecut adolescenţa hoinărind pe străzile din New York. Astăzi, un grup de adolescenţi care până nu demult nu aveau niciun acoperiş deasupra capului, sunt foarte aproape de a câştiga premiul Emmy pentru un documentar curajos care are ca subiect propria lor viaţă.
„Invisible: the Diaries of New York’s Homeless Youth” a fost creat şi inspirit din viaţa tinerilor membri ai fundaţiei Reciprocity, care sprijină adolescenţii ce trăiesc pe străzi. Documentarul de o jumătate de oră prezintă existenţa tulburătoare a acestor tineri şi provocările majore de natură economică şi culturală la care sunt supuşi zilnic în încercarea de a găsi o casă.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Romfilatelia continuă seria de emisiuni dedicate picturii românești și introduce în circulație, miercuri, 25 noiembrie 2020, emisiunea de mărci poștale intitulată „Nuduri în pictura românească”, în care sunt ilustrate opere de acest gen aparținând lui Theodor Pallady, disponibilă în magazinele Romfilatelia din țară și online.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
A fost odată o femeie care voia să aibă un copilaș, dar nu știa de unde să-l ia. Atunci s-a dus la o vrăjitoare și i-a spus:
– Uite, aș vrea să am un copilaș, nu poți să-mi spui cum să fac să îl găsesc?
– Cum să nu! a spus baba. Uite aici un bob de orz; da’ să știi că nu-i orz de-acela ce crește pe ogoare și pe care-l dai la găini de mâncare; ia-l și pune-l într-un vas cu flori și ai să vezi ce iese.
– Mulțumesc, mătușă – a spus femeia și i-a dat babei cinci bănuți; apoi s-a dus acasă, a sădit bobul de orz și îndată a răsărit o floare mare și frumoasă. Ai fi zis că-i o lalea, dar petalele stăteau strânse de parcă ar fi fost numai îmbobocită.
Continuare »
2 voturiÎncarc...Departe de-aici, acolo unde se duc rândunelele când la noi e iarnă, era odată un crai care avea unsprezece băieți și o fată pe care o chema Eliza.
Cei unsprezece frați erau prinți, aveau câte o decorație la piept și sabie la șold și așa se duceau la școală; scriau cu creioane de diamant pe tăblițe de aur și învățau pe de rost tot atât de bine pe cât citeau. Când îi auzeai, știai numaidecât că sunt prinți. Eliza, sora lor, ședea pe un scăunel de sticlă și avea o carte cu poze care costase o mulțime de parale. Trăiau bine copiii, numai că asta n-a ținut prea mult!
Tatăl lor, craiul, s-a însurat cu o crăiasă rea și hapsână, căreia nu-i erau dragi copiii. Au putut să vadă asta chiar de la început; în palat era petrecere mare și ei s-au apucat să se joace de-a musafirii; de obicei, când se jucau așa căpătau o mulțime de prăjituri și de mere coapte, acum însă crăiasa cea nouă le-a dat o ceașcă cu nisip și le-a spus că se pot juca foarte bine și așa.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
În acea zi, după şcoală, Emma Hartland s-a întors acasă târziu, transpirată, profund tulburată, cu picioarele umflate. Nici ea nu ştia din ce cauză tremură, de excitată ce era sau din cauza frigului ce îi intrase în oase.
Trântind uşa de la intrare, a strigat spre sufragerie că nu îi este foame, că a fost cu prietenele la un spectacol organizat de şcoală şi merge direct în camera ei să înveţe şi să se culce.
– Dar, a strigat mama ei, trăgând uşa rabatabilă şi privind spre scări, vino măcar să-ţi iei desertul!
Era ora mesei de seară şi toţi ai casei se întorseseră din oraş. Mâncau, beau şi sporovăiau indiferenţi. Nu era niciun necaz atunci când, din diverse motive, lipsea câte unul de la cină.
– Nu-mi trebuie niciun desert, a aruncat Emma peste umăr, urcând ultimele trepte şi luând-o la stânga, pe culoar, spre camera ei.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
