Marţi, 30 septembrie 2014, de la ora 18:30, Editura All invită publicul să se împrietenească cu literatura română şi cu oamenii cărţilor şi ai gândurilor frumoase la Cafeneaua lui Alex. Ştefănescu.
Evenimentul, găzduit de Librăria Bastilia din Bucureşti (Piaţa Romană, nr.5), îi are ca invitaţi pe scriitorul Vlad A. Popescu, autorul cărţii „Viaţa face toţi banii” şi pe psihologa Gigi Ghinea. Tema primei ediţii: Cât e de frumoasă viaţa?
Joi, 31 ianuarie 2013, de la ora 19:00, în Club A din Bucureşti (Str. Blănari nr. 14), Gabriel Andreescu, unul dintre cei mai importanţi dizidenţi ai perioadei comuniste, este invitatul criticului literar Ion Bogdan Lefter la o nouă ediţie „Cafeneau critică”. Evenimentul este prilejuit de lansarea celui mai recent volum semnat de Gabriel Andreescu, „Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii”, apărut recent în colecţia „Plural. M” a Editurii Polirom, şi în ediţie digitală.
Volumul oferă cititorului asaltat de informaţii contradictorii, care discreditează procesul deconspirării, o cheie de interpretare a unor personaje şi situaţii controversate. În urma studiului a sute de dosare din Arhivele Securităţii, Gabriel Andreescu încearcă să arate cât adevăr şi câtă manipulare sunt în acuzaţiile aduse unor bine-cunoscuţi oameni de cultură români, ale căror cazuri au constituit de multe ori subiect de polemică aprinsă.
De Ziua Păsărilor, 1 aprilie, descoperă cântecele naturii, interpretate de păsările din jurul nostru. Societatea Ornitologică Română, în parteneriat cu Universal Music România aduc sunetele care ne amintesc tuturor cine suntem și de unde venim, cu albumul „Sunetele naturii. Sunetele vieții tale„.
După succesul pe care l-a obținut în ultimii ani, Alvaro Soler poate fi numit cu ușurință o senzatie a muzicii. Direct din facultate, piesele artistului de origine spaniolă-germană l-au propulsat în topurile din întreaga Europă și America Latina, dar și pe scenele din lumea întreagă. Piesa „Magia” este cea mai recentă lansare a artistului.
I
De o săptămână mă aflam la Florența, alergând în toate zilele, de dimineață pân-în seară, prin deosebitele părți ale orașului, spre a vedea nenumăratele minuni cuprinse în sânul său; la tot pasul un nou lucru vrednic de laudă se arăta ochilor mei și îmi insufla un sfânt respect pentru maeștrii nemuritori care au înzestrat patria lor cu atâtea podoabe ce fac mirarea călătorilor. Când a da Dumnezeu (ziceam în mine, în fața unui monument sau a unui tablou) să avem și noi în Moldova un Raphael, un Michel Ange, ale căror produceri minunate să poată atrage ochii și laudele națiilor asupra noastră!” Dar aceste visuri mândre făceau loc îndată altor idei trezite în minte-mi prin priveliștea vreunei alte capodopere de zugrăvie sau de arhitectură ce se înfățișa ochilor mei, căci obiectele de artă sunt atât de multe în Italia și mai ales cu așa talent lucrate, încât călătorul nu mai are vreme nici să gândească, ci își simte ființa cufundată într-o mirare îndelungată și plină de plăceri. El în trecerea sa prin Italia gustă o viață nouă, necunoscută; și când iese de pe țărmurile acelui pământ poetic, atunci i se pare că s-a visat zburând printr-o câmpie îmbogățită cu toate podoabele raiului.
Într-o duminică, trecând pe piața de Domo, văzui o mulțime de echipajuri așezate în linie, în fața catedralei Santa Maria del Fiore, ce se găsește în mijlocul pieței; și îndemnat de curiozitatea de a vedea damele aristocrate din Florența, intrai în ea. Priveliștea ce mi se înfățișă mă umplu de un sentiment atât de puternic și de sfânt, că rămăsei împietrit ca statuia sfântului Ioan lângă care mă aflam. Biserica era luminată de vro câteva candele ascunse pe după coloane, încât razele lor aruncau o lumină slabă, ca glasul cel de pe urmă al unui om ce moare, și misterioasă ca sfintele taine ce se serbau înaintea veșnicului părinte. Un popor întreg sta îngenuncheat în fața altarului și cufundat în dulcea mângâiere a rugăciunii; glasul răsunător și plin de melodie al organelor zbura prin nourii de tămâie ce se ridicau în văzduh și vuia ca o harpă cerească ce părea că cheamă sufletele la pocăință. Un aer de sfințenie ce-ți răcorea inima de toată durerea domnea asupra tuturor acelor capete plecate…
Dorești ca să-ți trimit o descriere a Iașilor. Iată dar că, pentru mulțumirea ta, mă hotărăsc a-mi scutura lenea și a încăleca pe condei spre a întreprinde o primblare pitorească prin ulițele capitalei Moldovei. Te înștiințez însă că această primblare am de gând să o fac fără a-mi întocmi dinainte un plan de drum, precum se obișnuiește mai în toate voiajurile. Nu, eu nu înțeleg călătoriile ca cei mai mulți, adică: de a se face robul unui plan și, în urmare, de a alerga țintă pe linie dreaptă până la țelul propus, fără a se abate din cale și făr[…]ndrăzni de a ieși din rolul de mașină drumeață. Numesc voiaj acela singur care, liber de orice înrâurire străină, urmează numai capriciilor vremelnice ale închipuirii și care ia ființă fără pregătire, precum și fără scop hotărât.
Adevăratul călător e acela care, când pornește la un drum, își propune să meargă unde l-a duce fantezia lui, astăzi spre răsărit, mâine spre apus, astăzi pe mare, mâine pe uscat. Iar cât pentru acela care se jertfește de bună voie unui țel întocmit după harta geografică, acela îl socot un curier însărcinat de a se purta pe sineși ca pe un pachet dintr-un loc într-altul.
Încarc...
