Un nou medicament reduce riscul de infarct miocardic cu 40%. Atacurile rechinilor sunt de două ori mai numeroase. Dacă beți un litru de băuturi răcoritoare carbogazoase pe zi, vă dublați riscul de a dezvolta cancer. Toate acestea sunt exemple privind modul în care riscurile sunt prezentate la știri, iar această prezentare poate induce frecvent în eroare auditoriul. Deci, cum am putea evalua mai bine riscul? Gerd Gigerenzer explorează diferența dintre riscurile absolute și cele relative.
Pe 31 august 2021 publicul este așteptat la Romexpo pentru un eveniment de zile mari cu Hollywood Vampires. Supergrupul din care fac parte Alice Cooper, Johnny Depp și Joe Perry revine la București.
În vremurile dureroase prin care trecem, poeții au dreptul să facă politică? Sau se cuvine să rămână în rolul lor, deocamdată pasiv, de cântăreți ai acestei dureri?
Răspunsul nostru categoric este că ei au dreptul să facă orce, ca unii ce sunt oameni liberi, cu obligațiuni egale cu ale celorlalți cetățeni. Dacă este ceva în lume liber și inviolabil, acest ceva se refugiază în gândire, de la care decurge convingerea și, prin urmare, dreptul de a lucra într-un sens sau în altul.
Dar întrebarea se pune altfel: este în interesul patriei ca un mare poet, chiar dacă are și calități de om de stat, să cânte nefericirile țării sale, sau să lucreze, politicește, la salvarea ei?
Scriitor science fiction de talent, Mircea Opriţă face o critică literară în consecinţă, adică foarte lizibilă. De la o carte la alta, a devenit tot mai direct; nu mai menajează susceptibilităţi. Maniera directă de abordare a subiectului, combinată cu felul de-a fi mai reţinut al celor din Ardeal şi experienţa de prozator, nu dă rateuri; scriitorul află ce este de aflat de la critic, nu ceea ce i-ar plăcea să audă.
Avem nevoie de critici obiectivi în care autorii să aibă încredere, să ştie fiecare cum stă şi la ce nivel se găseşte.
Un comentariu la strălucitele eseuri critice ale domnului Opriţă, adunate în volumul “Cronici de familie. SF-ul românesc după anul 2000”, publicată la editura “Casa Cărţii de Ştiinţă” din Cluj-Napoca, e foarte greu de făcut. Despre o carte foarte bună, se scrie foarte greu, în sensul că nu te poţi aventura să lauzi ceva care e vizibil de laudă; îţi trebuie multă subtilitate stilistică. Una e să dai cu bâta în baltă, să agiţi peştii şi să-i faci să riposteze, neavând încotro s-o ia, şi alta este exegeza serioasă.
Fragmente din romanul „Leagănul pisicii„, un roman SF satirizând războaiele oamenilor şi pasiunea lor pentru înarmare, lovind în ştiinţa, tehnologia, religia şi mentalitatea lumii moderne care a născut Bomba atomică:
Incipitul care trimite la „Moby Dick”, celebra carte a modernităţii naraţiunii americane
Numiţi-mă lona. Cam aşa au făcut şi părinţii mei. Mi-au spus John. lona, John – şi dacă m-ar fi chemat Sam, tot un lona aş fi fost, nu pentru că le-aş fi purtat ghinion altora, ci pentru că cineva sau ceva m-a silit să fiu în anumite locuri, la un moment dat, negreşit. Mi s-au oferit mijloace de transport şi motive convenţionale sau bizare. Şi, în conformitate cu planul, lona a fost, clipă de clipă, în locurile indicate.