Niciodată toamna
Poezie de Tudor Arghezi
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid aşternut e şesul cu matasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca nişte urcioare
Cu vin îngroşat în fundul lor de lut,
Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.
Păsările negre suie în apus.
Cu frunza bolnavă-a carpenului sur
Ce se desfrunzeşte, scuturând în sus,
Foile-n azur.
Cine vrea sa plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul ne’nţeles,
Şi cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.
9 voturi
Încarc...
Infint Arghezi
Niciodată Arghezi n-a fost mai etern
niciodată toamna nu fu mai frumoasă
frunze de lumină peste noi se cern
domnule Arghezi hai-napoi acasă
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
niciodată niciodată niciodată
domnule Arghezi te invit la masă
hai şi lasă-ţi umbra drept notă de plată
Niciodată niciodată niciodată
frunze de lumină peste noi se cern
dă-mi din toamna-ceea Doamne o bucată
o nicicând Arghezi n-a fost mai etern
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
domnule Arghezi hai cu ea acasă
Poezia „Niciodată toamna” este deosebită, fiind una dintre cele mai frumoase, sensibile şi profunde poezii ale lui Arghezi. Însă, personal, ador această poezie în interpretarea maestrului Tudor Gheorghe.
super
ooooooooooooooooooooo ce poezie uimitoare