În perioada 3-7 septembrie 2008, oraşul Mantova găzduieşte unul dintre cele mai importante festivaluri de literatură din Italia, Festivaletteratura, ajuns la cea de-a XII-a ediţie. Alături de scriitori din 70 de ţări şi de importanţi autori italieni, cu sprijinul dat de Accademia di Romania din Roma, literatura română este reprezentată de Mircea Cărtărescu, a cărui operă „Orbitor” („Abbaccinante”) a fost recent publicată în traducere italiană de editura Voland.
Recent, la Institutul Cultural Român din Viena, a avut loc o lectură din volumul ”De ce iubim femeile” de Mircea Cărtărescu. Prezenţa autorului a atras numeroşi austrieci, studenţi ai Institutului de Romanistică, jurnalişti, reprezentanţi ai mediilor de afaceri şi oameni de cultură. Evenimentul s-a bucurat de atenţia presei austriece şi de participarea activă a unor personalităţi academice şi culturale de prim rang.
Un interviu amplu cu scriitorul Mircea Cărtărescu a apărut în prestigiosul cotidian Die Presse. Prin amabilitatea Institutului Cultural Român din Viena, avem plăcerea să vă prezentăm integral acest interesant interviu.
Criticii denunţă „pornoşagurile la vrac”, considerând că, după ’70, adevăratele romane de dragoste au fost scrise de Marin Preda, Gellu Naum şi Mircea Cărtărescu.
În prezent, în romanul modern, se pune un accent nu pe o poveste de dragoste, ci pe una de sex, afirmă criticul Nicolae Manolescu. Scriitorul Mircea Cărtărescu spune că romane de dragoste siropoase, kitsch, de consum au existat dintru-nceput şi se scriu şi azi, în varianta lor „hard”, „erotizată din plin”, iar Mircea Mihaieş vorbeşte chiar de „pornoşagurile la vrac” ale generaţiei ultime de prozatori.
Acum câţiva ani, în timpul unor cursuri universitare pe care le urmam, s-a desfăşurat, pe parcursul câtorva seminarii, o foarte interesantă discuţie despre ceea ce s-a numit „Cazul Eminescu”. Era vorba despre numărul 265 al revistei „Dilema” (27 februarie – 5 martie 1998), în care se publicaseră câteva articole despre marele scriitor, ce stârniseră o teribilă agitaţie în lumea literară românească. Ideile pe care le susţineau autorii articolelor erau într-o extremă neconcordanţă cu ceea ce învăţasem „la şcoală” despre poetul-nepereche şi trebuie să recunosc faptul că am reacţionat, la o primă lectură, destul de rezervat. Ulterior, recitind şi discutând atent argumentele, am reusit să înţeleg motivele pentru care, oameni de litere mai mult sau mai puţin cunoscuţi au ales să-şi lege numele de un astfel de act „defăimător”. O să încep prin a prezenta câteva concluzii (paradoxal aşezate la început, dar îmi par necesare), cel puţin aşa cum am reuşit eu să mi le lămuresc atunci; urmează apoi pasaje din „infamul docoment”, pe care le-am găsit grăitoare pentru subiectul în cauză.
„Orbitor. Aripa dreaptă„, volumul care încheie trilogia lui Mircea Cărtărescu, a fost aleasă Cartea anului 2007.
Ceremonia de acordare a distincţiei, care are deja o vechime de cinci ani, a avut loc miercuri seara, la clubul Prometheus, în prezenţa a numeroşi critici, scriitori şi oameni de litere. La râvnitul premiu, în valoare de 10.000 de lei noi, criticii de la „România Literară” au nominalizat şase cărţi: „Jiquidi”, de Nicolae Breban, publicat la Editura Art, „Orbitor. Aripa dreaptă„, Editura Humanitas, „Cartea Psalmilor„, de Şerban Foartă, Editura Brumar, „Luminare„, de Ion Lăcustă, Editura Polirom, „Cronologia Bucureştilor”, un volum de Gheorghe Parusi, scos la Editura Compania, şi romanul lui Dan Stanca „Noaptea lui Iuda„, apărut la Editura Humanitas.
Încarc...
