În anul Centenar al Marii Uniri din 1918, Romfilatelia introduce în circulație emisiunea de mărci poștale „Ia românească, unitate în spirit”, dedicată celei mai importante piese a costumului tradițional românesc, anticipând ziua de 24 iunie, declarată din anul 2013 drept Ziua Universală a Iei. Emisiunea de mărci poștale este disponibilă începând de vineri, 22 iunie 2018, în magazinele Romfilatelia.
Ndidi Nwuneli are un sfat pentru africanii care cred în Dumnezeu – și pentru africanii care nu cred în Dumnezeu. Pe cei religioși îi sfătuiește să nu arunce vina pe Dumnezeu pentru lucrurile negative ce li se întâmplă. Celor nereligioși le cere să fie deschiși și să coopereze cu organizațiile religioase în special în ceea ce privește îngrijirea medicală și educația. „Există mult potențial care poate fi atins atunci când realizăm că, uniți, unii cu alții, putem încerca să rezolvăm multe dintre problemele noastre” afirmă Nwuneli.
Teatrul Metropolis, în colaborare cu Teatrul Mic sărbătoresc Ziua Mondială a Teatrului cu un spectacol realizat în coproducţie, un musical inedit – „Dansează liber!” -, bazat pe scenariul original al filmului de succes „Footloose”, regia de Gabriela Dumitru, scenografia de Ioana Colceag, coregrafia de Eduard Gabia și regia muzicală de Andrei Petre-Tatu. Primele reprezentații au loc pe 24 și 27 martie 2018, ora 19:00, la Sala Gloria a Teatrului Metropolis (strada Bucovina nr. 6, sector 3), fostul cinematograf Gloria. Invitat special al spectacolului este Monica Anghel.
Într-un mic studiu critic e foarte greu a vorbi despre o chestie însemnată; sunt neajunsuri fatale care țin de marginile restrânse ale unui articol. Foarte des se întâmplă să nu fii înțeles așa cum ai fi dorit, pentru că n-ai avut destul spațiu pentru a-ți explica gândirile în toată întinderea lor. De altmintrelea nu numai sriitorul și spațiul restrâns al unui articol sunt de vină, ci de multe ori și nebăgarea de seamă a cititorului. Toate acestea împreună sunt pricina pentru care articolul meu Decepționismul… din volumul întâi a fost de mulți înțeles foarte greșit.
Așa, spre pildă, dl Petrașcu, într-un studiu critic asupra lui Eminescu, zice următoarele: „La noi, dl Gherea Dobrogheanu crede cu siguranță că pricina acestui decepționism, cum îl numește domnia sa, ar sta în disproporția dintre făgăduințele mari și actele mici ale revoluției noastre de la 1848. Spiritele au fost exaltate mai întâi de vorbe, în urmă desiluzionate de fapte, și astăzi ele respiră în această deziluzie.” Ceea ce pot zice cu siguranță e că dl Petrașcu nu m-a priceput, poate din cauza mea. În orice caz pentru mine pricina hotărâtoare a decepționismului ori pesimismului e alta. În articolul meu Decepționismul etc. am formulat în căteva rânduri părerea mea asupra cauzei ori cauzelor pesimismului. Și aceste rânduri, pentru mai mare siguranță, le-am subliniat. Iată-le: „Pricina decepționismului nostru, a decepționismului poeților noștri, obârșia lui, sunt anomaliile societății burgheze. Pricina boalei veacului e starea patologică a civilizațiunii burgheze”.
Înainte de toate să deslușim acest titlu. Vroind să scriem câteva articole asupra literaturii noastre contemporane, asupra celor mai talentați reprezentanți ai ei, am chibzuit cu ce cuvânt am putea caracteriza mai bine epoca noastră literară, care e trăsătura caracteristică prin care această literatură se deosebește de cea care a precedat-o și de cea care, probabil, o va urma? Cum să numim curentul nostru literar? Socoteam să-i zicem pesimist; însă, deși în multe privințe potrivit pentru a caracteriza literatura noastră contemporană, acest termen este prea îngust, după înțelesul ce-i dau unii, și prea larg, prea general, după alții.
Unii ar fi vrut să înțeleagă sub numirea de pesimism numai forma care s-a manifestat mai cu seamă la germani în veacul nostru, primind formularea științifică, ajungând sistem filozofic. Înțelegându-l astfel, pesimiști n-ar fi decât Schopenhauer, Hartmann, Leopardi și urmașii lor; pesimismul nu ar fi decât un fenomen al veacului nostru, care în trecut nu s-a arătat decât în India, cu Budha și budismul
Alții înțeleg prin pesimism o boală care bântuie toate rasele, toate civilizațiile, o boală care este tot așa de veche ca și omenirea și care a bântuit cu mai multă tărie acolo unde împrejurările sociale îi erau mai prielnice. Împrejurări sociale anormale, reaua alcătuire a vieții unui ins, anomalii sociologice (înțelegând sub sociologie fiziologia societății) ori anomalii fiziologice, iată pricinile pesimismului. Și fiindcă n-a fost încă societate în care să nu bântuie asemenea anomalii, în care să nu fie asemenea pricini, n-a fost nici o societate pe care pesimismul să nu o fi amărât cu fierea sa.