Publicul este așteptat joi, 25 octombrie 2018, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la o întâlnire cu Lucian Boia și Cristian Pătrășconiu despre volumul „De la Dacia antică la Marea Unire, de la Marea Unire la România de azi„, apărut recent la Editura Humanitas.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Atelierul de creație Wood Be Nice organizează pe 15 octombrie 2018, în intervalul 19:00-22:00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru, nr. 38) vernisajul expoziției „NeoNlitic” ce reunește lucrări realizate de 15 artiști din România, Ucraina și SUA: Daniel Loagăr și Andrei Cornea (fondatori Wood Be Nice și inițiatorii proiectului „NeoNlitic”) și artiștii invitați Sasha Meret (Statele Unite ale Americii), Andreea Toma, Irina Maria, Raluca Băjenaru, Marius Gheorghe, Marian Codrea, Beaver, Roxana Tomescu, Lucian Simion, Alexandru Claudiu Maxim, Gabriel Marin, Misha Diaconu, Evghenia Gritscu (Ucraina). Aceştia și-au propus valorificarea patrimoniului cultural și reinterpretarea esteticii culturilor Cucuteni și Hamangia, în viziune contemporană, precum și susținerea și promovarea creației artistice.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Aș vrea să scriu foarte mult despre ipocrizie. De ceva timp am constatat că aceasta nu se reduce doar la comportament, la felul în care ne purtăm, acasă și în societate, unii cu alții, nu, dimpotrivă, ea s-a întins peste tot, e un cancer generalizat, e de fapt atât de ubicuă, încât poate fi întâlnită și în cultură, și nu mă refer la relațiile pe care oamenii de cultură le au între ei, ci, neîndoios, la conținutul în sine al oricărui act de cultură, care este, așa cum am observat, contaminat de tipul acesta pervers de dedublare.
Voi intra direct în subiect și voi încerca să analizez, foarte pe scurt, doar acea parte a culturii, nu care ar fi mai contaminată decât celelalte de ipocrizie, ci pe care o cunosc eu mai bine, în care mi-am format deja o imagine mai clară. E vorba despre filosofie, o disciplină pe care, până de curând, am iubit-o fără rezerve și pe care, în prezent, mă străduiesc din răsputeri s-o iubesc încă, deși efortul acesta sentimental, abia în ultimul timp, a început cu adevărat să arate a efort, fiindcă înainte totul era așa de ușor, din inimă venind, încât numai cu greu s-ar fi putut spune că-i un efort din partea mea să ador sistematizarea imaginativă a înțelepciunii.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Auke Ijspeert proiectează bioroboți, mașini modelate după animale reale care sunt capabile să facă lucruri complexe și care arată ca și cum ar fi deprinse din paginile unui roman științifico-fantastic. Procesul de creare a acestor roboți duce la o mai bună automatizare care poate fi folosită pentru servicii de căutare și salvare. Însă acești roboți nu doar că imită lumea naturală – aceștia ne ajută să ne înțelegem biologia mai bine, deblocând secrete pe care nu le cunoșteam despre măduva spinării.
fără voturiÎncarc...Editura Humanitas Fiction și Institutul Francez din București invită pe cei interesați marți, 26 iunie 2018, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la o întâlnire cu scriitorul francez Antoine Laurain, prilejuită de lansarea romanului „Pălăria Preşedintelui„, câștigător al Premiilor Landerneau Découvertes și Relay des Voyageurs, apărut în limba română în traducerea lui Doru Mareș. La lansare participă, alături de Antoine Laurain, Marius Constantinescu și Mihaela Dedeoglu, jurnaliști culturali, și Adina Dinițoiu, critic literar. Întâlnirea este moderată de Denisa Comănescu, director general al Editurii Humanitas Fiction. Evenimentul este urmat de o sesiune de autografe.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Acum doisprezece ani se împlinise un secol de la nașterea lui Flaubert. Frederic Masson, secretarul Academiei, om de bine și autor al multor volume asupra lui Napoleon, a refuzat să vie la serbare, fiindcă Flaubert a fost anarhist și a ponegrit familia franceză. O parte din presă a protestat atunci împotriva lui Masson, dar nimeni, mi se pare, n-a pomenit că acum patruzeci de ani familia franceză a fost apărată contra lui Flaubert de către un literat, obscur ce-i dreptul, Henri Laujol, sprijinit însă cu energică simpatie de Anatole France.
Pe atunci, France ținea mult la romanele lui Feuillet, se emoționa gingaș de lirica lui Coppee, și Gyp îi plăcea cu deliciu: nu era, prin urmare, deloc anarhist și se avea deci bine cu „familia franceză”. În urmă, ideile lui s-au întors, putem zice, pe dos. Familia, statul și multe alte lucruri sfinte – nu numai franceze, ci oricare – au fost tratate în cărțile lui cu un haz minunat și cu o lipsă de respect desăvârșit. „Evoluțiile” lui au, incontestabil, eleganța violenței. E adevărat nostim și drăcos când același om zice, despre același lucru, azi așa, mâine din contra. Inconsecvența are farmec ștrengăresc. Dar în exercitarea acestei cochetării cronice, France a pus uneori, parcă, un fanatism care strică jocul: de exemplu, atunci când se avea bine cu Feuillet, Gyp, Coppee, deci cu familia franceză, a tratat, de dragul acestei familii, cu prea accentuată înverșunare pe anarhistul Flaubert. Nu-i vorbă, el nu-i face atâta cinste ca Masson, încât să-l numească anarhist – un calificativ cu oarecare prestigiu atunci când se aplică intelectualilor – ci îi zice de-a dreptul: prost, Don Quichotte, paiață dizlocată, și la urmă, spre mângâiere, „ce pauvre grand ecrivain”. E destul de tare.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
