Timp de aproape trei decenii, John Francis a fost un călător al planetei, străbătând mapamondul pe jos și cu barca și ducând un mesaj de respect și responsabilitate față de mediu (fără a rosti un cuvânt de-a lungul a 17 ani din acea perioadă). O prezentare amuzantă și profundă, asezonată cu muzică la banjo.
Jose Antonio Abreu este carismaticul fondator al sistemului de orchestre de tineret care a schimbat viețile a mii de copii din Venezuela. Aici ne împărtăşeşte povestea sa incredibilă și ne dezvăluie dorința sa pentru TED Prize, care ar putea avea un impact important în S.U.A. și în alte țări ale lumii.
Consumatorii vor să simtă că ceea ce cumpără este autentic, dar Joseph Pine – autorul cărţii „Personalizarea în masă” – spune că este greu să vinzi ceva autentic, fiindcă de fapt nu există așa ceva. El vorbește despre câteva experiențe care pot fi artificiale, dar fac milioane oricum.
Joseph Lekuton, un membru al parlamentului din Kenya, începe să povestească despre cum a primit o educaţie remarcabilă, iar apoi continuă cu o parabolă despre cum poate Africa să crească. Mesajul său plin de speranţă este deosebit de relevant.
Josh Silver oferă strălucita lui soluţie simplă pentru corectarea vederii la cel mai mic cost posibil – lentile reglabile umplute cu lichid. La TED Global 2009, el prezintă ochelarii săi de vedere accesibili şi îşi dezvăluie planul de a îi distribui la nivel mondial, până în 2020, la un miliard de oameni care au nevoie.
„Era amurgul unei zile de iarnă. Începând de la amiază, vântul se înteţise, întrerupând traficul pe fluviu, şi sufla acum cu puterea unui uragan, în răbufniri ce răsunau ca nişte bubuituri de tun, slobozite peste ocean. Ploaia cădea în pânze piezişe, care biciuiau şi se spulberau, lăsându-l pe Jim să întrezărească tumultul ameninţător al apelor învrăjbite; mici ambarcaţiuni săltate haotic de-a lungul malului, clădiri nemişcate în ceaţa deasă, bacuri mari legănându-se greoi la ancoră, vaste barcaje zvârlite în sus, în jos şi dispărând într-un nor de spumă. O nouă rafală păru să nimicească tot ce se ivea văzului. Văzduhul era o apă zburătoare. S-ar fi zis că furtuna avea un scop hain, că în urletul vântului şi-n tumultul brutal al cerului şi al mării era o furie dezlănţuită împotriva lui, tăindu-i răsuflarea de spaimă. Stătea încremenit. I se părea că-l duce vârtejul.”