Editura Humanitas Fiction așteaptă publicul miercuri, 23 ianuarie 2019, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la o seară dedicată scriitorului Nikos Kazantzakis și lansării romanului „Grădina de piatră„, tradus în limba română de Alexandra Medrea-Danciu și apărut în colecția Raftul Denisei, coordonată de Denisa Comănescu. Cartea este prezentată de Elena Lazăr, traducătoare, editor și specialist în literatură greacă contemporană, Luminița Bălan, traducătoare, profesor universitar și directorul Institutul Confucius, Universitatea din Bucureşti și Simona Preda, critic literar. Moderatorul întâlnirii este Raluca Popescu, redactor-șef al Editurii Humanitas Fiction.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Citatepedia începe anul turând motoarele. Totul este pregătit pentru valul de utilizatori întorşi din vacanţe.

S-au acumulat peste 50.000 de aforisme, scrise de peste 600 de aforişti. Este greu de găsit în lume o colecţie mai mare dedicată aforisticii. Ne bucurăm să promovăm acest fel de microliteratură în România (şi nu numai).

Să aveţi un an plin de inspiraţie în tot ceea ce faceţi!

2 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Aforisme, Noutăţi despre site
Comenteaza! »

Am greșit. Deunăzi, vorbind de stilul lui Renan, am spus, după mărturia lui Emile Gebhart, că La Priere sur l’Acropole, giuvaerul etern inevitabil în toate panegiricele închinate maistrului delicios, a fost scrisă în biblioteca Școalei franceze sau la Hotel d’Angleterre în Atena. Târziu după Gebhart, Albert Thibaudet venise cu ideea că Rugăciunea a fost, probabil, scrisă în insula Ischia. Nici așa nu-i. Acum de curând, d. Jean Pommier, profesor, a publicat în Revue de Paris, un studiu despre originile bucății, și acolo ne informează că ea a fost scrisă, câteva luni mai târziu, acasă, la Paris. Și d. Pommier, care face lucrurile serios, a cercetat carnete inedite de călătorie ale lui Renan, și a găsit că în La Priere… sunt utilizate note dintr-o plimbare în Norvegia.

Renaniștii au strigat că-i profanare și-i ridicul să cercetezi izvoarele (!) unui scriitor așa de mare. D. Souday, mai ales, s-a iritat peste măsură și a vorbit, foarte veninos, despre Le Pommier sur l’Acropole… și bietul profesor Pommier crezuse că a luat toate măsurile de cuvenit respect către idolul de care se apropia, scriind cu sfială mare: „Arretons ici cette analyse impie”. Ce naiv! Nu s-a gândit că nu era vorba să se oprească; sacrilegiul era că a început o asemenea cercetare… Dar adoratorii nu înțeleg; de aceea doar sunt adoratori.

Ce însemnează, în cazul de față, asemenea cercetare asupra metodei de lucru a unui literat? Renan zice: „les heures que je passais sur la colline sacree etaient des heures de priere”. Aceasta, evident, ca să ne prepare pentru lirismul care urmează îndată – cinci pagini de apostrofări și invocații neobosite, impecabil elegante.

După drepturile elementare ale interpretării literare, îmi era permis – vreau să zic: eram obligat! – să pun alături de informația din Souvenirs de jeunesse (pe care Renan singur le taxează de verite et poesie, și adaugă: „bien des choses y ont ete mises, afin qu’on sourie”) observațiile unui învățat serios și cinstit ca Gebhart, care tocmai în acele „ceasuri” era acolo cu dânsul.

Și?

1 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
Comenteaza! »

Despre Iosif s-a spus la început că face parte din școala lui Coșbuc. Și de atunci așa a rămas. El a fost definitiv categorisit în conștiința publicului, după critica grăbită de atunci, sub această etichetă sumară și precisă. Ceea ce părea că justifică această apropiere a fost faptul că amândoi poeții aduceau în opera lor subiecte și atmosferă de la țară, și anume din Ardeal, iar Iosif venea în urma lui Coșbuc cu câțiva ani. Dar tot așa s-ar putea spune, de pildă, că păunul seamănă cu vulpea fiindcă amândoi au coadă lungă.

În afară de valoarea lor prea inegală, cei doi poeți sunt profund deosebiți: prin temperamentul lor poetic, prin atitudinea în fața vieții, prin subiecte și natura inspirațiilor ca și prin însăși realizarea tehnică, nu numai stilistică, a acestor inspirații. Coșbuc era mai ales un mare artist al cuvântului, un poet expresiv și aproape deloc sugestiv și liric, Iosif — tocmai dimpotrivă: un poet sentimental liric, reflexiv.

Despre Coșbuc, cu clasicismul lui cronologicește exotic, s-a spus de atâtea ori că e un fenomen literar straniu, o apariție unică în literatura modernă. Putea oare acest poet să aibă imitatori de talent?… Ca să fie viabilă, poezia coșbuciană de după Coșbuc trebuia să purceadă măcar în parte din complexul acelorași condițiuni multiple și excepționale, cu neputință de regăsit de două ori în același veac. Și nu e nevoie să străbatem șirul de cauze până la nebuloza primitivă, ca să ne dăm seama pentru ce melancolicul și timidul dezrădăcinat care a fost Iosif nu putea să aibă nu numai seninătatea sufletului mândru, sprințar și înalt al țăranului din Năsăud, dar nici cultura lui clasică și gustul lui pentru clasicism. Vioiciunea artistică și temperamentală a lui Coșbuc, neastâmpărul sănătos, copilă resc, strălucitor, nu se găsesc nicăieri în opera unui poet atât de sfătos, de „cuminte”, cum se zicea pe vremuri, și de amărât ca Iosif. Versificația bogată, ritmul săltăreț, rima abundentă, în cascadă, puteau fi mai degrabă imitate.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
Comenteaza! »

Un text puternic și modern, revelat altfel de un regizor care nu se teme de provocări, „Pădurea spânzuraților”, după romanul lui Liviu Rebreanu, în viziunea lui Radu Afrim, este gata de prima întâlnire cu publicul, sâmbătă 15 decembrie 2018, ora 19:00, la Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti. Dau viaţă lumii romanului, dar şi universului afrimian actorii Alexandru Potocean (în rolul lui Apostol Bologa), Marius Manole, Richard Bovnoczki, Ciprian Nicula, Raluca Aprodu, Istvan Teglas, Vitalie Bichir, Natalia Călin, Ada Galeș, Florin Călbăjos, Alexandra Sălceanu, Emilian Mârnea, Liviu Popa, Cristian Bota, Alexandru Chindriș, Octavian Voina, Andrei Atabay, Vlad Galer, Flavia Giurgiu, Cosmin Ilie, George Olar, Ciprian Valea, Tiberiu Enache, Silviu Mircescu, Bogdan Iacob, Vlad Ionuț Popescu, şi li se alătură Lenuța Purja și Teodora Purja, două interprete de valoare ale cântecului popular.


1 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Teatru, Ştiri
Comenteaza! »

În seara zilei de 12 decembrie 2018 are loc, în spațiul de reprezentare al Institutului Cultural Român „Titu Maiorescu” din Berlin, conferinţa susţinută de Prof. Dr. Dr. h.c. Wolfgang Dahmen şi intitulata „Sub semnul războiului: contactele lingvistice şi culturale germano-române de la începutul secolului al XX-lea”. Evenimentul este organizat în colaborare cu Asociația Germano-Română (Deutsch-Rumänische Gesellschaft e.V.) din Berlin.

Începând cu secolul al XIX-lea, intelectualii români au cazut de acord că în privinta dezvoltării culturale şi lingvistice ar trebui adoptată o direcţie spre modelul central-european. Ca urmare s-au purtat discuţii intensive referitoare la alinierea la modelul lumii vorbitoare de limbă latină, în primul rând Franta, sau la sfera de influenţă germanofonă.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
Comenteaza! »