14 decembrie 2018

Pădurea spânzuraţilor

Un text puternic și modern, revelat altfel de un regizor care nu se teme de provocări, „Pădurea spânzuraților”, după romanul lui Liviu Rebreanu, în viziunea lui Radu Afrim, este gata de prima întâlnire cu publicul, sâmbătă 15 decembrie 2018, ora 19:00, la Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti. Dau viaţă lumii romanului, dar şi universului afrimian actorii Alexandru Potocean (în rolul lui Apostol Bologa), Marius Manole, Richard Bovnoczki, Ciprian Nicula, Raluca Aprodu, Istvan Teglas, Vitalie Bichir, Natalia Călin, Ada Galeș, Florin Călbăjos, Alexandra Sălceanu, Emilian Mârnea, Liviu Popa, Cristian Bota, Alexandru Chindriș, Octavian Voina, Andrei Atabay, Vlad Galer, Flavia Giurgiu, Cosmin Ilie, George Olar, Ciprian Valea, Tiberiu Enache, Silviu Mircescu, Bogdan Iacob, Vlad Ionuț Popescu, şi li se alătură Lenuța Purja și Teodora Purja, două interprete de valoare ale cântecului popular. 

Spectacolul lui Radu Afrim după „Padurea spânzuraților” a lui Liviu Rebreanu descoperă uriașa poezie a unui text puternic și modern și își propune să se adreseze în primul rând tinerilor de azi. Reinterpretând în stil propriu o operă majoră a literaturii române, regizorul o transpune în universul său imaginativ, atât de specific, îi descoperă sensuri noi, pornind de la premiza că romanul lui Rebreanu nu este un roman de război, ci unul psihologic. 

Regizorul Radu Afrim explica într-o recentă întâlnire cu presa:

Nu vreau să pun în scenă cartea lui Rebreanu, vreau să chestionez puțin ce s-a întâmplat cu noi în suta asta de ani și unde suntem… S-ar putea să fie ambițios, riscant, kitschos, greșit, dar aș vrea să pun față în față soldații aceia care au luptat pentru ceva atunci, deși mulți nu știau pentru ce luptă, cu niște tineri din zilele noastre, cu niște dialoguri și întrebări… Ce ați făcut în 100 de ani, cine eram noi la vârsta voastră, ce am făcut… Mi se pare că prea vorbim despre istoria noastră recentă ca despre ceva de muzeu. Eu vreau să scot aceşti sodaţi din muzeu, şi această carte, şi să văd dacă există un dialog între oamenii de azi şi cei care au trăit atunci. Este de fapt o comandă de Centenar, Caramitru mi-a sugerat să fac „Pădurea spânzuraților”, și Caramitru are mână bună, el mi-a sugerat să fac și „Năpasta”… Este singura dată când un director de teatru îmi spune ce să fac și pe mine mă ajută… Departe însă de mine festivismul ăsta din jurul Centenarului. 

Departe şi de orice formă de naționalism, spectacolul său provoacă la o reflecție lucidă asupra stării nației, la o confruntare clară cu trecutul nostru istoric, un dialog între vocea prezentului și vocea istoriei. O voce surdă, șoptită sau răspicată, insinuantă sau răscolitoare, prin care evenimentele unei lumi sfârtecate de masacre rostesc adevăratul lor nume în fața timpului, o voce care are timbrul specific și intonația regizorului Radu Afrim. 

Utilizând întreaga suprafață a uriașei scene a Sălii Mari, scenograful Cosmin Florea și echipa sa creează un spațiu de joc de o rară spectaculozitate, în acord cu viziunea regizorală. Coregrafia este semnată de Andrea Gavriliu și video mapping de Andrei Cozlac.
 
„Pădurea spânzuraţilor” este o montare amplă, profundă, neliniştitoare, semnată de un artist special, al cărui talent a depăşit de multă vreme graniţele ţării, şi care se declară, fără urmă de emfază sau alte atribute legate de provenienţă, pur şi simplu român. 

Iar întrebarea tulburătoare sub care se desfășoară evenimentele dramatice evocate în spectacol este una care, sfidând festivismele, obligă la o reflecție mai profundă: Cum ne raportăm noi, cei de azi, la compatrioții noștri de acum 100 de ani!? Reflecție care se adresează unui public de toate vârstele.