Andra se bucură de un adevărat succes pe piaţa muzicală, artista reuşind ca prin muzică ei să ajungă în sufletele tuturor, fiind una dintre cele mai iubite şi apreciate cântăreţe din România. Jurata emisiunii – concurs „Românii au talent” a câştigat pentru a doua oară premiul pentru Best Romanian Act la MTV EMA 2016, fapt ce demonstrează că Andra este o cântăreaţă apreciată şi iubită.
Continuare »
fără voturi
Încarc...În zilele de 5 și 6 noiembrie 2016, la Sala Mică a Teatrului Național are loc premiera unui nou spectacol din cadrul Programului 9G la TNB, „Fetița soldat” de Mihaela Michailov, piesă regizată de Silvia Roman. Dacă autoarea textului este un nume deja cunoscut în spațiul teatral, textele ei fiind montate și premiate, regizoarea Silvia Roman, cu acest spectacol, se află chiar la debut. În 2015, și-a susținut licența la U.N.A.T.C. cu spectacolul „Woyzeck” de Büchner.
Continuare »
1 voturiÎncarc...După producţii memorabile ca „Inima neînfricată” sau „Apocalypto”, Mel Gibson revine în postura de regizor cu remarcabila poveste adevărată a soldatului care a rămas fidel credinţelor sale pacifiste în ciuda ororilor de pe câmpul de luptă. Trecând de la dragoste, la procese de conştiinţă şi până la brutalitatea scenelor de război, Mel Gibson prezintă din 4 noiembrie 2016, în cinematografele din România, „Fără armă în linia întâi” („Hacksaw Ridge”), o drama emoţionantă despre datorie şi devotament.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Ce vezi când te uiți la Dalia Mogahed: o femeie credinicioasă? Un savant, o mamă, o soră? Sau un om asuprit, îndoctrinat și potențial terorist? În discursul ei motivațional, Mogahed ne cere să luptăm împotriva percepțiilor negative despre religie (așa cum sunt prezentate de media) și să alegem empatia în locul prejudecăților.
fără voturiÎncarc...Dl Maiorescu a publicat în “Convorbiri” două critici literare, una în numărul din septembrie și alta în cel din aprilie. Cea dintâi asupra comediilor dlui Caragiale, un fel de răspuns criticilor făcute acestor comedii, și a doua “Poeți și critici”, un fel de răspuns celor ce critică pe Alecsandri. Amândouă articolele au fost primite cât se poate de bine de întreaga presă română și unele ziare chiar le-au reprodus, lăudând importanța și însemnătatea lor. Nu putem decât să ne bucurăm, și pentru că dl Maiorescu a scris aceste critici, și pentru că ele au fost atât de bine primite de publicul cititor, care știe să prețuiască cunoștințele literare și talentul de critică al autorului. Dar nici numele autorului, nici primirea cea bună din partea publicului nu poate să ne scutească de a analiza aceste scrieri; ba chiar tocmai numele și însemnătatea d-sale ne silesc să-i cercetăm părerile date la lumină. Și ni se cere asemenea analiză mai mult decât oricui, pentru că și noi am scris despre comediile dlui Caragiale, pentru că părerile autorului sunt în unele privințe protivnice părerilor noastre și pentru că autorul ia la vale unele idei ce ne sunt scumpe și pe care trebuie să le apărăm. Cititorii noștri nu ne vor bănui dacă ne vom opri cam mult la analiza unor fraze, argumentări, încheieri logice, așa de numeroase în micile articole ale dlui Maiorescu; căci citind scrierea noastră până la sfârșit, vor vedea că eminentul critic atinge chestii nespus de însemnate și prețioase.
Începem cu articolul asupra comediilor dlui Caragiale. Am zis că într-însul sunt multe păreri, pe care nu le primim deloc, dar trebuie să mai adăugăm că sunt altele, cu care ne unim în totul, ba sunt și unele rostite chiar de noi în articolul ce am scris asupra dlui Caragiale. Și noi zicem că „lucrarea dlui Caragiale este originală”, si noi credem despre comediile lui „că pun pe scenă câteva tipuri din viața noastră socială de astăzi” și că autorul a fost în dreptul său când și-a ales acel strat social, care, după noi, are însemnătate mult mai mare decât cred unii critici, și chiar decât pare a crede dl Maiorescu. Și noi zicem, de asemenea, că scrierile dlui Caragiale sunt mult mai pe sus decât melodramele franceze și dramele istorico-patriotico-naționale. Ne unim și cu ideea că „«trivial» este o impresie relativă din lumea de toate zilele, ca și «decent» și «indecent»” (se înțelege, nu trebuie exagerat sensul acestei fraze care ar putea îndreptăți orice pornografie). Și dacă criticul ar fi scris numai atâta, am putea să ne bucurăm că suntem de aceleași păreri, și cu atât mai mult, cu cât multe din ele le spusesem mai dinainte în Contemporanul. Dar criticul nu se mulțumește numai cu atâta, cu analiza scrierilor dlui Caragiale, ci, în scopul de a le apăra, se aruncă în teorii înalte asupra moralei în artă și tocmai aceste generalizări ni se par lipsite de temei. Dl Maiorescu vrea să apere lucrările dlui Caragiale împotriva învinuirii de nemoralitate. Spre acest sfârșit d-sa își pune întrebarea dacă arta, în general vorbind, are ori nu misiune moralizatoare, și răspunde: „Da, arta a avut totdeauna o înaltă misiune morală, și orice adevărată operă artistică o îndeplinește”. Rămâne deci să înțelegem în ce stă moralitatea artei. La această întrebare ni se dă următorul răspuns: „Orice emoțiune estetică, fie deșteptată prin sculptură, fie prin poezie, fie prin celelalte arte, face pe omul stăpânit de ea, pe câtă vreme este stăpânit, să se uite pe sine ca persoană și să se înalțe în lumea ficțiunii ideale”. În această uitare de sine, care este pricinuită de orice operă adevărat artistică, stă moralitatea artei. Pe lângă această teorie, adaugă d-sa o garnitură de argumentări, de deducții, de abstracții, încât suntem nevoiți să le reproducem aici în parte, pentru a se vedea cum și în ce chip își susține autorul teza.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
