Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Și rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Și slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Și mai-marii lui, văzându-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din oaste, cu arme cu tot, să se ducă unde-a vrea, dându-i și două carboave de cheltuială.

Ivan atunci mulțumi mai-marilor săi și apoi, luându-și rămas bun de la tovarășii lui de oaste, cu care mai trase câte-o dușcă, două de rachiu, pornește la drum cântând.

Și cum mergea Ivan, șovăind când la o margine de drum, când la alta, fără să știe unde se duce, puțin mai înaintea lui mergeau din întâmplare, pe-o cărare lăuntrică, Dumnezeu și cu Sfântul Petre, vorbind ei știu ce. Sfântul Petre, auzind pe cineva cântând din urmă, se uită înapoi și, când colo, vede un ostaș mătăhăind pe drum în toate părțile.

9 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Poveşti
Comenteaza! »

Humanitas Fiction a publicat cartea „Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor” de Dave Eggers, roman tradus în douăzeci şi trei de limbi, a cărui valoare este confirmată atât de critici, cât şi de clasamentele de vânzări.

Când părinţii săi mor, la scurtă distanţă unul de celălalt, fiecare din cauza unui alt tip de cancer, Dave se trezeşte peste noapte responsabil de creşterea fratelui său mai mic, Christopher. Mutându-se din suburbiile Chicago-ului în Berkeley, unde locuieşte şi sora sa, Beth, Dave îşi asumă în totalitate rolul de tutore al fratelui său Toph, găsindu-şi treptat diferite slujbe, concurând chiar (fără succes însă) pentru a deveni vedeta unui reality-show difuzat de MTV, „The Real World”. Ulterior (ne aflăm la începutul anilor ’90) înfiinţează o revistă de satiră, Might, dar munca susţinută la aceasta nu-l împiedică să continue să se îngrijească de Toph, participând la toate şedinţele cu părinţii sau la meciurile de fotbal ale acestuia. O carte despre traversarea unei prime tinereţi amare cu umor şi mult curaj, dar şi despre dorinţa unui tânăr de a cuceri lumea, „Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor” aminteşte, aşa cum au observat criticii, de ironia lui David Foster Wallace și de oboseala spirituală a lui Bret Easton Ellis.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Participanţii la cursurile de vară de limbă, cultură și civilizație românească organizate de Institutul Cultural Român prezintă joi, 26 iulie 2012, pe scena Şcolii Populare de Artă din Braşov, montajul teatral „D’ ale amorului“ după Ion Luca Caragiale, montaj realizat sub îndrumarea actorului Marius Cisar.

I.L. Caragiale este considerat cel mai mare dramaturg român. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la moartea sa, la Berlin, unde se refugiase de niciodată plictisitorul, dar de multe ori obositorul spaţiu public românesc. Piesele sale sunt jucate pe scenele teatrelor româneşti în variante clasice sau postmoderne – actori profesionişti, amatori, elevi şi studenţi răspund provocării sale: „Văz enorm şi simţ monstruos“. Dar cât de uşor este să joci Caragiale? Ce pot înţelege străinii din opera sa? Cât ține de specificul local și cât de o natură umană universală în perspectiva sa asupra afacerilor sentimentale și politice?

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Teatru, Ştiri
Comenteaza! »

Humanitas Fiction a publicat, în colecţia Raftul Denisei, „Valurile” de Virginia Woolf, roman experimental, considerat una dintre capodoperele autoarei.

Un roman de o senzitivitate acută, care sondează abisurile percepţiei, testând totodată capacităţile metamorfotice ale limbajului, „Valurile” a fost considerată cea mai inovatoare carte a Virginiei Woolf. Prin intermediul unor monologuri care, deşi distincte, ajung uneori aproape să se confunde, într-o viziune comună asupra lumii, este surprinsă povestea a şapte personaje. Dacă povestitorul Bernard (inspirat de romancierul E.M. Forster) e obsedat de perfecţiunea frazelor şi de mecanismele limbajului, Louis este un singuratic care tânjește după acceptarea şi simpatia celor din jur, asociat fiind, de unii critici, unui alt prieten al autoarei, poetul T.S. Eliot. Lui Neville, cu obsesia lui de a regăsi iubirea, pare să-i corespundă profilul scriitorului Lytton Strachey, iar lui Percival (singurul personaj căruia nu i se aude vocea, fiind prezent doar în evocările celorlalţi), cel al fratelui Virginiei Woolf, Thoby Stephen, mort la douăzeci şi şase de ani. De la prima scenă a cărţii, petrecută într-o grădină de la malul mării, când Jinny îl sărută pe Louis declanşând inconştient o mică dramă, până la întâlnirea finală dintre personaje, ajunse la vârsta senectuţii, romanul cuprinde o serie de consideraţii filozofice asupra percepţiei, a naturii sinelui şi identităţii, ceea ce i-a determinat pe unii critici să-l numească un demers fenomenologic în proză.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Prin clasa a şaptea, am descoperit puterea reputaţiei. Eram cunoscută ca o elevă conştiincioasă, cu lecţiile întotdeauna învăţate, cu braţul ţâşnind ca un arc întins deasupra capului şi degetele fluturând disperat în aer la fiecare întrebare a profesorilor. Într-o zi, însă, nu mai ştiu din ce motiv, nu am învăţat pe dinafară o poezie care ne fusese dată ca temă pentru acasă. S-a întâmplat ca orarul din ziua aceea să conţină două ore de română, una după cealaltă. În timpul primei ore, profesoara a făcut măcel prin catalog din cauza acelei poezii. Aproape nimeni nu o învăţase. Când a sunat sfârşitul orei, ea a cerut ca numai cei care învăţaseră poezia să iasă în recreaţie, ceilalţi să rămână în bănci. S-au ridicat vreo trei eleve, care fuseseră ascultate şi demonstraseră că o ştiu, şi încă alte două. Dintr-un imbold tainic, vecin cu panica celui încolţit, m-am ridicat şi eu. Am privit-o în ochi pe profesoară, fără sânge în obraji, şi am ieşit din clasă cu mersul ţeapăn. Profesoara n-a schiţat niciun gest de neîncredere, ba chiar mi-a zâmbit aprobator.

7 voturi

Încarc...

Publicat de Silvia Velea in Eseuri
2 comentarii »

Humanitas Fiction a publicat „Marea casă” de Nicole Krauss, roman tradus în treizeci de ţări, finalist National Book Award şi Orange Prize 2011, câştigător ABA Indies Choice Honor Award in Fiction 2011 şi Anisfield-Wolf Award 2011, ca să menţionăm doar câteva recunoaşteri ale valorii.

Un birou ce pare să fi aparținut lui Federico Garcia Lorca traversează timpul și spațiul, reunind destinele halucinante ale câtorva personaje: o scriitoare debusolată care, odată intrată în posesia lui, își regăsește inspirația, un poet chilean asasinat în timpul regimului lui Pinochet, un anticar autarhic și excesiv de protector cu copiii săi, care-și dedică viața regăsirii unor obiecte ce au aparținut supraviețuitorilor Holocaustului. Obiect straniu și apăsător, ce poartă în sine povestea unor suferințe din trecut, biroul ajunge să guverneze, pe nesimțite, existența posesorilor săi.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »