Şi-au petrecut adolescenţa hoinărind pe străzile din New York. Astăzi, un grup de adolescenţi care până nu demult nu aveau niciun acoperiş deasupra capului, sunt foarte aproape de a câştiga premiul Emmy pentru un documentar curajos care are ca subiect propria lor viaţă.
„Invisible: the Diaries of New York’s Homeless Youth” a fost creat şi inspirit din viaţa tinerilor membri ai fundaţiei Reciprocity, care sprijină adolescenţii ce trăiesc pe străzi. Documentarul de o jumătate de oră prezintă existenţa tulburătoare a acestor tineri şi provocările majore de natură economică şi culturală la care sunt supuşi zilnic în încercarea de a găsi o casă.
Două întrebări i-au obsedat pe mulţi istorici literari de-a lungul secolelor:
Cum se face că binecunoscutul spion şi, la vremea respectivă, cel mai popular dramaturg englez, Christopher Marlowe, a fost ucis în împrejurări ciudate şi înmormântat în secret, fără să i se fi scris numele pe piatra funerară, cu doar câteva zile înainte de a fi judecat pentru trădare şi, probabil, condamnat la moarte?
Cum se face că William Shakespeare a devenit peste noapte cel mai mare dramaturg britanic, în locul lui Marlowe, de vreme ce Shakespeare nu scrisese nimic până atunci, fiind cel mult un actor necunoscut? Istoricii consemnează că acesta era mai cunoscut în epocă „pentru că avea grijă de caii aristocraţilor cât timp aceştia erau la spectacol.”
Ca bursier TED şi jurnalist, Evgeny Morozov găureşte ceea ce el numeşte „liberalism iPod” – presupoziţia ca inovaţia tehnologică totdeaună promovează libertatea, democraţia – cu exemple cutremurătoare a modurilor în care internetul ajută regimuri opresive să suprime dizidenţi.
La Editura Litera a apărut romanul „Se numea Sarah” de Tatiana de Rosnay, povestea înduioşătoare a două familii unite de un secret teribil, dar şi o tulburătoare pagină de istorie. Autoarea descrie un episod real din Franţa aflată sub ocupaţie şi rupe tăcerea care înconjoară un subiect dureros, uneori chiar tabu, din istoria francezilor. Cartea a fost deja tradusă în 32 de ţări şi este un Bestseller New York Times, vândut în trei milioane de exemplare.
Citatepedia şi Litera vă invită să împărtăşiţi o fărâmă din emoţia citirii acestui roman extraordinar, participând în acelaşi timp la un concurs cu premii în cărţi de acelaşi calibru.
Filmul de debut al lui Florin Șerban, „Eu când vreau să fluier, fluier”, a concurat de curând în competiția internațională a Festivalului de Film de la Stockholm, festival printre ai cărui parteneri s-a numărat și ICR Stockholm. George Piștereanu a fost recompensat, pentru prestația din acest film, cu premiul pentru cel mai bun actor. „Eu când vreau să fluier, fluier” a fost lansat pe marile ecrane suedeze pe data de 3 decembrie 2010, fiind distribuit de către Folkets Bio, iar ecourile din presă nu au întârziat să apară.
Descria I.L. Caragiale în „O zi solemnă”: „Mizilul!… Aşezată la poalele Tohanilor, celebre podgorii, această urbe – o grădină – se răsfaţă cu multă cochetărie pe o pajişte plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare şi până apune, iarna şi vara. Rar se găseşte o panoramă aşa de plăcută şi atât de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, şi mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaţilor; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, uşor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munţilor; în faţă, neţărmurita zare a câmpiei. Se poate zice că Mizilul este poarta Bărăganului.”
În aceste locuri frumoase se va desfăşura Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigrame „Romeo şi Julieta la Mizil”, ediţia a IV-a.
Concursul organizat are două secţiuni:
– Poezie – maxim patru poezii
– Epigramă – maxim patru epigrame
Încarc...
La Editura Litera a apărut romanul „
4 voturi